1.1. Comerţul electronic

    În ultimele două decenii dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor informaţionale determinate de necesitatea stocării şi a transmiterii rapide a informaţiilor cu costuri cât mai mici, a revoluţionat comerţul global, redefinind principiile clasice ale marketingului. În prezent noţiunea de “comerţ electronic” a devenit  sinonim cu creşterea profitului.

Potrivit Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OEDC), comerţul electronic reprezintă “desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc on-line sau off-line”.

“Comerţul electronic constă în derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, având ca suport reţeaua Internet şi utilizarea unor pachete de programe software specifice.”

Într-o accepţiune “tradiţională”, comerţul electronic presupune “utilizarea în reţele cu valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicaţiilor fax, a codurilor de bare, a transferului de fişiere şi a poştei electronice”. Dezvoltarea tot mai accentuată a interconectivităţii calculatoarelor în reţeaua Internet a avut ca efect utilizarea, tot mai evidentă, de către companii a acestei reţele în cadrul unui nou tip de comerţ şi anume comerţul electronic care apelează pe lângă vechile servicii amintite şi altele noi. Un exemplu de astfel de servicii îl reprezintă posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând cataloagele electronice “on” pe Web sau cataloagele “off” pe CD-ROM şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice.

Comerţul electronic cunoaşte pe lângă definiţiile prezentate mai sus şi altele. Astfel, comerţul electronic reprezintă “relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii “tradiţionale” prin fax, linii de comunicaţii dedicate sau EDI pe reţele cu valoare adăugată. O altă formă a comerţului Internet implică transferul de documente, de la contracte sau comenzi pro forma, până la imagini sau înregistrări vocale.”

O altă definiţie dată comerţului electronic este următoarea: “comerţul electronic (e-commerce, pe scurt E-C) este acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care foloseşte echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se află potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livrată informaţia.”

“Comerţul electronic poate fi considerat un schimb electronic de informaţii între o afacere şi clienţii săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre mijloace.”

Parte a Electronic Business (E-Business), comerţul electronic a fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informaţii între clienţi şi furnizori.

În era informaţională, cheia competitivităţii întreprinderilor o constituie comerţul electronic, acesta asigurând:

-acces la noi segmente de piaţă sau la noi clienţi;

-creşte viteza de derulare a afacerilor;

-oferă o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale;

-reduce costurile cu aprovizionarea , cu desfacerea, cu publicitatea;

-asigură simplificarea procedurilor.

Comerţul electronic poate lua o multitudine de forme, influenţând profund activitatea de afaceri. Aplicaţiile potenţiale care sunt vizate de comerţul electronic sunt următoarele:

-oferirea de produse şi servicii precum şi efectuarea de servicii cum ar fi comanda de cărţi sau abonamente la publicaţiile on-line;

-regăsirea şi schimbul de informaţie cum ar fi: detalii legate de produse şi servicii, cataloage, instrucţiuni de folosire şi briefinguri financiare;

-creşterea eficienţei activităţii de afaceri prin: promovarea utilizării poştei electronice şi furnizarea de acces la bazele de date ;

-realizarea de tranzacţii financiare cum ar fi: telebanking şi digicash.

Prin eliminarea barierelor geografice dintre furnizori şi clienţi, comerţul electronic oferă posibilitatea comercializării de produse în întreaga lume sporind astfel numărul potenţialilor clienţi.

În ultimii ani dezvoltarea Internet-ului a oferit posibilitatea ca oamenii de afaceri să-şi extindă domeniul de activitate pătrunzând pe noi pieţe şi să-şi prezinte paginile Web indiferent de dimensiunea sau amplasarea geografică a firmei. Acest lucru a permis întreprinderilor mici şi mijlocii să concureze acum giganţii industriei. Multe dintre firme consideră Internet-ul locul potrivit pentru a oferi clienţilor lor anumite servicii însă tot mai multe dintre paginile de Internet urmăresc să evolueze de la obiectivele de marketing la vânzarea directă.

În forma lui simplă, comerţul electronic necesită prezenţa într-o reţea de bază, promovarea firmei, furnizarea de servicii premergătoare vânzării şi servicii post-vânzare, condiţii minime care pot fi asigurate fără dificultate şi cu costuri reduse. 

Contrar acestuia, comerţul electronic în forma sa complexă ridică probleme de ordin legal, cultural şi tehnologic, firma fiind obligată să îşi creeze un sistem propriu de comandă. Datorită costurilor mari pe care le impune, acest tip de comerţ este permis numai firmelor mari care dispun de resursele financiare necesare.

Utilizarea Internet-ului are ca efect reducerea duratei de vânzare a unui produs, scăderea costurilor de comunicare, permite livrarea datelor în formă digitală, scade costurile de transport şi distribuţie şi permite formarea unor parteneriate integrate şi puternice.

Evoluţia comerţului electronic are un impact major asupra economiei existând premisele creării de noi întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenţialului pieţei forţei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor.

Industria comerţului electronic face distincţie între tranzacţiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) şi tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC):

-Business-to-Consumer se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ electronic cu amănuntul;

-Business-to-Business cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri. Acest tip de tranzacţii se bazează, de regulă, pe sisteme extranet adică partenerii de afacerii acţionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile Web proprii. 

O noua opţiune în cadrul comerţului electronic este tranzacţia Business-to-Employee (B-2-E) care se referă la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin sistemul intranet propriu.

Atât Business-to-Consumer cât şi Business-to-Business va ajunge în anul 2005 la cca. 9.800 $. La scară mondială comerţul electronic are o dinamică ascendentă pe măsură ce tot mai mulţi oameni de afaceri şi consumatori se conectează pe Web. 

Statele Unite se delimitează de restul regiunilor lumii prin valoarea tranzacţiilor electronice: 510 miliarde de dolari în 2000 şi 3.456 miliarde de dolari în 2005, dinamica fiind mai mică faţă de alte regiuni. În Statele Unite comerţul electronic s-a dezvoltat datorită micro-întreprinderilor inovative. În prezent SUA deţine rolul de leader situându-se mult în faţa Europei, atât în domeniul instrumentelor şi tehnologiilor informatice, cât şi în utilizarea comerţului electronic.

În Europa de Vest comerţul electronic va atinge până în 2005 2.500 miliarde de dolari ca urmare a eforturilor depuse de giganţii din industrie şi a afacerilor on-line. Comerţul european de tip Business-to-Business creşte rapid însă doar o mică parte din europeni cumpără on-line. 

Odată cu apariţia primilor operatori privaţi în telecomunicaţii şi a unor investitori străini ca operatori şi furnizori de servicii în România şi-a făcut apariţia Internetul. La noi în ţară Internetul este utilizat în principal ca un mijloc de comunicare prin e-mail, ca mijloc de informare prin Web site-uri şi ca mijloc de promovare a întreprinderilor prin intermediul paginilor Web.

Lipsa cadrului legal privind securitatea tranzacţiilor, numărul redus de persoane care sunt conectate la Internet, accesul limitat la condiţiile hardware şi software de bază precum şi valoarea ridicată a investiţiilor pentru deschiderea unui magazin virtual sunt numai câteva din cauzele pentru care în România comerţul electronic de tip Business-to-Business se află încă la început de drum.

Totuşi se observă că în ultimii ani comerţul electronic a cunoscut  o dinamică ascendentă datorită creării unui mediu favorabil promovării şi utilizării comerţului electronic prin sensibilizarea şi conştientizarea întreprinzătorilor.

- este convenabil, siturile fiind operaţionale 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână; 

- costuri interne mici, comerţul electronic eliminând interacţiunea dintre cumpărător şi intermediarii tranzacţiei;

- costuri scăzute de procesare a tranzacţiilor, metoda de plată electronică fiind mai puţin costisitoare decât modul de plată prin monetar;

- o creştere substanţială a vitezei procesului de vânzare. Companiile de e-commerce recepţionează veniturile mai rapid decât în sistemul tradiţional;

- reducerea erorilor, procesarea automată producând mai puţine erori decât procesul de vânzare tradiţional;

- spaţiul nelimitat - siturile de e-commerce putând afişa/indexa un număr nelimitat de bunuri şi servicii;

- prezenţa globală crescută, compania putând fi accesată (teoretic) de posibilii clienţi din orice colţ al lumii;

- disponibilitatea informaţiilor despre clienţi, existând astfel posibilitatea de a studia preferinţele unui client individual sau ale unui grup specific de clienţi, de a modela afacerea după dorinţele clientului sau de a schimba rapoarte analitice privind clientela

- cea mai bună interacţiune cu clientul.

Deci, comerţul electronic este o categorie de e-business. Există posibilitatea comercializării de servicii, de exemplu e-turism (www.bizravel.com, www.opentravel.org, www.rotravel.com), e-leasing, e-consulting.

Capitolul 1

Introducere

1.1. Comerţul electronic

1.2. Beneficiile E-commerce (comerţul electronic) 

1.3. Modele de afaceri

Capitolul 2

Rolul  şi  importanţa  internetului  şi a  paginilor  web

2.1. SCURT ISTORIC

2.2. PREZENTARE }I IMPORTAN|{

2.3. HTML.  PREZENTARE

2.4. LIMBAJE DE SCRIPTARE

2.4.1 PHP . PREZENTARE 

2.4.2. SERVERUL WEB APACHE

2.4.3 ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE CU MySQL

Capitolul 3

Proiectarea generală a unui magazin virtual

3.1 Obiectivele noului sistem

3.2 Proiectarea unui magazin virtual

3.2.1 Pagina Web

3.2.2 Plăţi

3.2.3 Promovare

3.2.4 Actualizare

3.2.5  Mecanisme de plată electronică

3.2.6  Momentul efectuării plăţii electronice

3.3. E-commerce-ul românesc la sfârşitul anului 2004

Capitolul 4

Proiectarea şi programarea în PHP a magazinului virtual

4.1 Obiective

4.2 Structura magazinului şi baza de date

4.2.1. Secţiunea de prezentare

4.2.2. Secţiunea de client

4.2.3. Secţiunea de administrare

4.2.4. Baza de date

4.3 Funcţionare