Activitateajudiciară se desfășoară în strictă conformitate cu normele de procedură penală,aceasta fiind coordonată de către principiul legalității.Sunt prevăzute numeroase sancțiuni ce se aplică în situațiile în care uneleacte de procedură sunt realizate cu încălcarea dispozițiilor legale sau care nusunt îndeplinite.Aceste sancțiuni specifice activității judiciare sunt sancțiunile procedurale,printre acestea amintindu-se: nulitatea, inexistența,decaderea, inadmisibilitatea.Din această sferă a sancțiunilor procedurale, cea cu cea mai mare importanță oare nulitatea, care are o „naturăjuridică proprie şi un conținutcare o diferențiază de celelalte sancțiuni procedurale”.
Dinpunct de vedere etimologic, termenul de nulitate provine din latinescul „nullitas”, dar şi din franceză „nullité”, având sensurile: lipsătotală de merite, lipsă de valoare legală a unui act, însușire.În ziua de astăzi, termenul de nulitate este des întâlnit în sfera proceduriipenale, unde are înțelesul de sancțiune procedurală.
Astfel, se poate evidenția faptul că nulitățile prezină o funcție cu rolde sancțiune, constând în invalidarea actului procedural sau processual ce esteîntocmit cu nerespectarea normelor legale.
ConformNCPP, art. 346 alin. (4), judecătorul decameră preliminară poate lua decizia de începere a judecății, constatând faptulcă actele de urmărire penală sunt realizate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Textulde lege stabilește atât condițiile ce admit existența nulităților, cât și pecele care caracterizează tipurile de nulități procesuale, mai exact nulitățileabsolute și cele relative.
