1. Considerații introductive. 3
2. Părțile implicate în litigiile de contencios administrativ. 3
2.1 Persoana vătămată. 4
2.2 Acțiunea introdusă de o terță persoană. 6
2.3 Avocatul Poporului 6
2.4 Ministerul public. 8
2.5Acțiunea introdusă de autoritatea publică emitentă aactului administrative nelegal 9
2.6 Calitatea procesuală activă specială a unorsubiecte de drept public. 10
2.7 Pârâtul 11
3. Considerații finale. 12
4. Bibliografie 13 1. Considerațiiintroductive
Într-un statîntemeiat pe ordinea de drept, instituţia contenciosului administrativ reprezintă forma democratică de reparare a încălcărilor legiisăvârşite de către organele și autoritățile administrative, de limitare aputerii arbitrare a acestora și de asigurare a drepturilor individuale aleadministraților. Această instituție are o sferămai largă sau mai restrânsă, în funcție de totalitatea litigiilor dintreadministraţia publică şi cei administraţi sau numai o parte dintre acestea şianume cele care se soluţionează de anumite instanţe judecătoreşti, potrivitunor reglementări juridice şi unor principii de drept public. Atât în concepţiagenerală, cât şi în cea restrânsă, noţiunea contenciosului administrativ are unsens material şi unul formal, organic. Sensul material priveşte litigiilejuridice pe care le cuprinde şi regimul juridic care li se aplică în rezolvare(dreptul comun sau regimul juridic administrativ). Sensul formal(organizatoric) se referă al organele de jurisdicţie care sunt competente săsoluţioneze respectivele litigii.
În România, Legea554/2004 definește contextual contenciosul administrativ astfel:„Activitatea de soluționare, Având în vedere faptul că la art. 1din legea sus-menționată sunt enumerate subiectele de sesizare a instanței decontencios administrativ, persoanelesau entităţile care sunt îndreptăţite să formuleze acţiuni, conturându-se şi condiţiile generaleprivind exercitareadreptului la acţiune, şi anume capacitatea și calitateaprocesuală, dreptul subiectiv şi justificarea unui interes legitim.Trebuie specificat faptul că termenul deinteres legitim ce poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nutrebuie confundat cunoţiunea deinteres în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil,deoarece, într-un litigiu administrativ, existenţa unei vătămări aduse unui drept sau unuiinteres legitim se dovedeşte pe baza probelor administrate, fiind o problemă defond. De asemenea, raportul de drept administrativ are caprincipală caracteristică preeminența interesului public.
