Izvoarele materiale ale dreptului, denumite si izvoare reale sauforte creatoare ale dreptului, sunt relatiile din domeniul schimburilorcomerciale, colaborarii economice si tehnico-stiintifice internationale.

Izvoarele formale, in sensul juridic al acestei notiuni, reprezintaformele de exprimare a normelor de drept, actele cu caracter normativ in caresunt cuprinse normele juridice.

Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului face distinctie intre izvoare scrise (actele normative) si izvoare nescrise (obiceiul juridic),intre izvoare oficiale (legea saujurisprudenta) si izvoare neoficiale (obiceiuljuridic si doctrina), intre izvoaredirecte (actul normativ si contractul normativ - de ex. contractul colectivde munca in dreptul muncii sau conventiile internationale in dreptul comertuluiinternational) si izvoare indirecte(practica judiciara si arbitrala, stiinta juridica, obiceiul si normeleelaborate de organizatii nestatale, care trebuie sa fie “validate” de oautoritate statala pentru a deveni izvoare de drept), intre izvoarele creatoare (legea si obiceiuljuridic sau cutuma) si izvoare interpretative(jurisprudenta si doctrina sau stiinta juridica).

Pentru ca o parte din normele juridice care intra in continutul dreptului comertuluiinternational apartine ordinii juridice internationale, iar cealalta parteapartine ordinii juridice nationale a statelor comunitatii internationale,doctrina face distinctie intre izvoarele interne si izvoarele internationaleale dreptului comertului international.

Izvoare interne ale dreptului comertului international consideramca sunt legile si celelalte acte normative emise pe baza legilor si inconformitate cu ele, precum si uzantele.

Izvoare internationale ale dreptului comertului international suntconventiile internationale si uzantele internationale.

Totodata,in cadrul analizei izvoarelor dreptului comertului international, trebuierelevata valoarea juridica a practicii judecatoresti si arbitrale, a doctrineisi a principiilor fundamentale.

In doctrina s-a remarcat ca nu se poate stabili o ierarhieintre aceste izvoare in functie de forta juridica a fiecaruia, pentru ca:

• ele apartin unor ordini juridice diferite;
• principiul libertatii partenerilor de afaceri de a stabili, de comun acord, legea aplicabila contractului lor, face inutila o asemenea ierarhie.

Totusi, normele juridice internationale sunt preferate legilor nationale pentruurmatoarele motive:

• se pot evita astfel conflictele de legi care ar fi posibil sa apara datorita elementelor de internationalitate ale raporturilor juridice de comert international;
• normele juridice internationale, realizand o reglementare uniforma, inlatura complicatiile pe care le comporta diferentele de conceptie legislativa exprimate in diferentele de reglementare juridica;
• dreptul uniform instituie reguli adecvate cerintelor unei desfasurari rapide a operatiilor de comert international.