Productivitatea este de regulă definită ca fiind raportul dintre intrările şi ieşirile unui sistem economic. Deşi este o variabilă foarte importantă în luarea deciziilor precum şi un factor determinant al performanţei, conceptul de productivitate este folosit destul de rar în practică. În primul rând ea este legată de resursele implicate în procesul productiv.
Acestea trebuie să fie disponibile la momentul potrivit şi în cantităţile necesare, iar pentru a maximiza productivitatea activităţii costurile de procurare a resurselor trebuie să fie cât mai reduse. În al doilea rând rezultatele obţinute în procesul de producţie trebuie să fie maxime. Prin urmare activităţile şi resursele implicate trebuie să adauge valoare produsului final fabricat.
Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că productivitatea se defineşte comparând efectele obţinute cu eforturile depuse. Productivitatea poate fi apreciată în mod global ţinând seama de toate resursele consumate pentru obţinerea unui produs, sau în mod parţial, analizându-se productivitatea unuia din factorii de producţie utilizaţi (muncă, capital, materiale, energie).
Productivitatea se exprimă de regulă prin numărul (sau valoarea) unităţilor de ieşire (output), raportat la o unitate de intrare (input).
Pentru măsurarea productivităţii totale a procesului economic se va lua în calcul valoarea totală a factorilor de producţie consumaţi, respectiv valoarea totală a produselor realizate. Dintre mărimile caracteristice productivităţii parţiale cea mai utilizată este productivitatea muncii. În literatura autohtonă conceptul de productivitate este arareori definit, fiind de obicei întrebuinţat ca atare, şi înţeles ca raport între intrările şi ieşirile unui proces economic.
Eficienţa înseamnă a obţine anumite rezultate prestabilite cu un consum minim de resurse sau a obţine rezultatele maxime posibile cu o cantitate prestabilită de resurse.
În viziunea generală a cercetătorilor români eficacitatea se referă numai la dimensiunea rezultatelor activităţii companiei. Aceasta este reprezentată de raportul dintre rezultatul obţinut si obiectivul de atins.
Cuvântul performanță este de origine latină, dar semnificația să vine din limba engleză. În latină, cuvantul “performare” consta în a finaliza o activitate propusa. To perform” presupune a realiza ceva care cere abilitate sau o anumită aptitudine. “Performance” traduce maniera cu care o organizație atinge obiectivele care i-au fost propuse.
În domeniul economic, s-au dat mai multe definiții noțiunii de performanță. În diversitatea de definiții se disting trei mari orientări:
• definiția performanței în funcție de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice,
• definiția performanței în funcție de crearea valorii,
• definitia performantei în functie de productivitatea și eficacitatea întreprinderii.
Performanța reprezintă realizarea obiectivelor organizationale indiferent de natura și varietatea lor. Performanța organizatională arată capacitatea individului de a progresa, grație eforturilor depuse. Performanța nu există în sine. Ea este întotdeauna produsul unei comparații.
