1. Producţia şi producătorul
Producătorul este acea persoană care folosește resurse (naturale, demuncă şi capital) pentru a produce bunuri şi servicii. Satisfacerea nevoilor deconsum ale oamenilor presupune producerea de bunuri şi servicii. Scopul şirezultatul producţiei îl reprezintă crearea de utilităţi.
Producția este activitatea depusă de oamenicu scopul de a transforma resursele disponibile din societate corespunzătornevoilor, urmărind crearea de bunuri şi servicii destinate consumului.Resursele atrase şi consumate în procesul de producţie sau altă activitateeconomică se transformă în factori de producţie.
Producția constituiepunctul de plecare al activităţii economice, fiind denumită motorul economiei:fără producţie nu pot exista bunurile economice necesare, nu pot exista nicicirculaţia, nici repartiţia şi nici consumul. Circulaţia sau schimbul asigurătrecerea bunurilor economice de la producător la consumator prinvânzare-cumpărare, la piaţă, având loc totodată distribuţia bunurilor şiserviciilor pe destinaţiile lor – satisfacerea nevoilor de consum sau deproducţie.
Factoriide producţie reprezintă totalitatea elementelor care participă, într-un fel saualtul, la producerea de bunuri şi servicii.
8.2.Organizarea activităţii de producţie. Întreprinderea şi întreprinzătorul
În ceamai mare parte a sa, producţia se realizează în cadrul organizaţiilorspecializate cu scop lucrativ, care pot să fie firme foarte mari, mari,mijlocii, mici şi foarte mici.
Întreprinderea(firma) producătoare de bunuri economice este alcătuită din una sau mai multesecţii de producţie, fabrici, uzine, exploatări etc., care pot sau nu să aibăacelaşi profil de activitate.
Întreprinzătoruleste factorul care organizează procesul de producţie şi îşi asumăresponsabilitatea deciziilor care privesc ce anume se produce, în ce cantităţişi prin ce metode de producţie.
Organizarea producţiei la nivelulîntreprinderii, în general, şi la nivelul secţiilor de bază, în special, esteinfluenţată şi determinată, în mare măsură, de tipul de producţie caracteristicacestora.
Tipurile de producţie se împart în trei categorii:
- În masă
- În serie
- Individuală
Corespunzător celor trei tipuri de producţieexistente, au fost elaborate mai multe grupe de metode de organizare aproducţiei de bază, definite în mod sintetic:
Ø Înflux, corespunzătoare în principal elementelor caracteristice tipului deproducție în masă, în serie mare și mijlocie;
Ø Pegrupe omogene de mașini și instalații sau pe principiul tehnologic,corespunzătoare tipului de producție în serie mică și individuală;
Ø Celulare,specifice producției în serie mică și de unicate;
Ø Automatizate,specifice producției în serie mare, mijlocie și în masă.
Creşterea concurenţei pe piaţă a dus la dezvoltarea unor sisteme de producţie care săproducă pe principiile producţiei în flux, dar în condiţiile producţiei deserie. Aceste sisteme de producţie sunt sisteme integrate de organizare aproducţiei şi sunt cunoscute sub următoarele denumiri:
• metodaprogramării liniare;
• metode de organizare a producţiei utilizândanaliza drumului critic:
- metoda CPM (metoda drumului critic);
- metoda PERT (tehnica evaluării repetate aprogramului);
• metoda „Just in Time" (J.I.T.).
Programarealiniară poate fi aplicată în gestiunea producţiei, pentru rezolvarea unorprobleme privitoare la:
- repartizarea producţiei pe diferite maşini încondiţiile maximizării profitului;
- transportulproduselor între locurile de muncă şi între acestea şi punctele de distribuţie;
- determinarea cantităţilor din diverse bunuri cetrebuie produse.
Metoda CPM este un procedeu de analiză adrumului critic în care singurul parametru analizat este timpul. Drumul Critic(DC) reprezintă succesiunea de activităţi şi evenimente critice care formeazăun drum continuu (o cale continuă) între începutul şi sfârşitul proiectului.Este drumul cel mai lung (ca durată) din întregul proiect.
