CUPRINS

            CAPITOLULI- INTRODUCERE

            CAPITOLULII- CUPRINS

·      Despre oxigen

·      Fiziopatologie: hipoxie, hipercapnie

·      Terapia cu oxigen, mod de administrare

·      Oxigenoterapie, precautiiâ

·      Indicatii pentru terapia cu oxigen administratsuplimentar

·      Contraindicatiile oxigenoterapiei

·      Ce este oxigenoterapia hiperbara

·      Indicatii

·      Efecte adverse nedorite

CAPITOLUL III- INCIDENTE, ACCIDENTE SI COMPLICATII

CAPITOLUL IV- REFERINTE

CAPITOLUL I

            Hipoxiaeste o condiţie patologică întâlnită în mai multe afecţiuni care scad oxigenulalveolar sau prin diminuarea hemoglobinei, prin tulburări în sistemulcirculator sau în cazul diferitelor afecţiuni care interferă cu difuziuneapulmonară.

            Existăpatru forme de hipoxie:

·      hipoxemie (scăderea presiunii şi a cantităţii deoxigen de la nivelul sângelui arterial;

·      anemică (scăderea capacităţii de a transportaoxigenul în sânge);

·      circulatorie (reducerea fluxului sanguin);

·      histotoxică (incapacitatea celulară de a folosioxigenul)

      În modnormal, saturația oxigenului în sângele periferic este de 96 – 98 mmHg, saumatematic se calculează după formula: 100,1 – 0,323 x (vârsta în ani ± 5 mmHg).Corectarea sau ameliorarea acesteia este imperios necesară pentru o evoluţiefavorabilă a pacientului, pe de o parte din cauza disconfortului psihic pe careîl creează, iar pe de altă parte, recuperarea stării de sănatate se face mairapid în condiţii de oxigenare sanguină corecte. Nu trebuie uitat că hipoxia seînsoţeşte de hipercapnie, reprezentată de creşterea presiunii parțiale adioxidului de carbon  peste valoarea de40 mmHg care epuizează lent musculatura respiratorie scade forţa musculară,scade afinitatea hemoglobinei pentru oxigen, scade încărcarea oxigenului în capilarelepulmonare, alterează metabolismul aerob.

CAPITOLUL II

            Oxigenuleste un gaz de care organismul are nevoie pentru a functiona corespunzator.Celulele organismului au nevoie de oxigen pentru a produce energie, iar acestaeste preluat din aerul respirat.

            Oxigenulpatrunde din plamani in sange si pe calea circulatiei sangvine se deplaseazacatre organe si tesuturi. Anumite afectiuni pot sa scada nivelul oxigenuluicirculant, iar aceasta va conduce la instalarea unor simptome precum senzatiade lipsa de aer sau respiratie ineficienta, obosealaori starea de confuzie.

In final, se pot produce modificari care deterioreazastructurile si functiile organismului. Terapia cu oxigen poate contracaraaceste neajunsuri.

            Fiziopatologie: hipoxie, hipercapnie

Se stie faptul ca hipoxia (scaderea nivelului de oxigen)este o situatie patologica intalnita in context diferite: unele scad oxigenulla nivel alveolar pulmonar; Altele interfereaza cu procesul de difuziunepulmonara; altele actioneaza prin diminuarea hemoglobinei din sangelecirculant; ori sistemul circulator insusi prezinta modificari.

            Valorileunei saturatii normale de oxigen in sangele periferic ar trebui sa fie deminimum 93%. Specialistii in domeniu afirma ca valorile unui nivel optim deoxigen in sangele periferic trebuie sa se regaseasca intre 95-100%. Valoareaaflata sub 90% reprezinta hipoxemie, ceea ce va conduce la suprasolicitareasistemului cardiocirculator si a sistemului nervos central. Hipoxia este oafectiune ce se insoteste de hipercapnie, adica de acumularea excesiva debioxid de carbon in sange si de cresterea presiunii partiale a acestui gaz, in consecinta.

            Cauzahipercapniei o pot constitui si apneea de somn, anumite anomalii cardiace saubronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC). Cresterea presiunii partiale abioxidului de carbon este indicata de insuficienta respiratorie manifestataprin ventilatie alveoalara insuficienta, ceea ce va conduce la hipoxie.Hipercapnia se manifesta prin cresterea frecventei cardiace, dispnee(dificultate respiratorie chiar si in repaus sau la efort minor), crestereatensiunii arteriale, spasme musculare, cefalee, stare de confuzie, latergie sitahipnee(cresterea frecventei respiratoria peste 16-18 respiratii/minut), starede dezorienatre si pierderea starii de constienta. Aceste simptome seinstaleaza la cresterea presiunii bioxidului de carbon peste 40 mmHg, catrevalori de 60-75 mmHg.