CUPRINS
CAPITOLUL I- ISTORIC
CAPITOLUL II
· GENERALITATI
· RADIOACTIVITATEANATURALA SI ARTIFICIALA
CAPITOLUL III-INSTRUMENTE DE MASURARE A RADIATIILOR
CAPITOLUL IV-REFERINTE
CAPITOLUL I
Scurtistoric al radioactivitatii
Descoperirearadioactvitatii a dus la obtinerea unor beneficii semnificative pentru dezvoltareasa social-economică, în primul rand productia de energie, aplicatii înmedicina, biologie, agricultura, industrie etc., dar a dat nastere îngrijorăriimondiale asupra consecinţelor îngrozitoare ale utilizării militare –bombardamentele din 1945 de la Hiroshima şi Nagasaki şi ale accidentelorsurvenite în funcţionarea centralelor nucleare sau din utilizarea energieinucleare in alte domenii.
· 1896Descoperirea radioactivităţii de către Antoine Henri Becquerel, pe când
studia luminescența unor săruri ale uraniului.
· 1898Descoperirea primelor elemente radioactive – radiu şi poloniu de către sotiiPierre si Marie Curie; două elemente cu radioactivitate mult mai puternicădecât a
uraniului.
· In1934 a fost descoperita radioactivitatea artificială, de catre soții Irène și
Frédéric Joliet- Curie.
· 1919Prima transformare artificială a atomilor de către lord Ernest Rutherford
· 1934Descoperirea procesului de încetinire a neutronilor, care va face posibilă
evidenţierea fisiunii atomilor de uraniu de către EnricoFermi.
· 1942Primul reactor nuclear- format dincărămizi-suporţi din grafit şi combustibil
de uraniu.
· 1943-1945 Construirea şi testarea primei bombe atomice la Los Alamos, din
statul New Mexico – Statele Unite.
· 1945,6 August.Prima bombă atomică explodează deasupra Hiroshimei.
· 1945,9 August. A doua bombă atomică explodează deasupra oraşului Nagasaki
· 1951Primul reactor nuclear functional - aprodus pentru prima oară electricitate
· 1954In iunie este pusă în funcţiune prima centrală nuclear-electrică.
CAPITOLUL II
Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atominstabil, numit și radioizotop, se transformă spontan (dezintegrează) degajândenergie sub formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom maistabil.
Atomul este cea mai mică particulă ce caracterizeazăun element chimic, respectiv este cea mai mică particulă dintr-o substanță careprin procedee chimice obișnuite nu poate fi fragmentată în alte particule maisimple. Un atom se compune dintr-un nucleu (incarcat pozitiv) in jurul caruiaorbiteaza electroni (incarcati negativ). Nucleul este format din protoni (sarcina pozitiva) si neutroni(particule neutre). In mod normal, numarul protonilor din atom este egal cunumarul electronilor, deci atomul este neutru din punct de vedere electric.

Fig.1 : Ilustrarea unui atom
Toti atomiiaceluiasi element au acelasi numar de protoni; numarul de neutroni poate fiinsa diferi. Numarul atomic, Z, reprezinta totalitatea protonilor si totodataalectronilor din atom, iar numarul de masa, A, reprezinta suma dintre numarulprotonilor si numarul neutronilor din nucleu atomic.
Atomii aceluiasi element care au un numar diferit deneutroni se numesc izotopi. In uniiatomi, nucleul este instabil; asta inseamna ca el are un exces de energie.Acestia sunt atomii radioactivi. Dupa eliberarea intregului surplus de energie,atomii devin stabili si nu mai sunt radioactivi.
Radiatia reprezinta fenomenul fizic de transmitere, la distanta,a energiei fara a fi nevoie de un mediu purtator.
Radiatiilese pot clasifica dupa mai multe criterii:
a)Dupanatura lor:
- electromagnetice- reprezinta propagarea sub forma de unde transversale a variatiilor campuluielectromagnetic: (radiatia γ).