Din cele mai vechi timpuri, in tara noastra, ca pretutindeni, calul a jucat un rol deosebit in existenta omului; folosirea lui ca mijloc de transport rapid a dus la scurtarea distantelor, la usurarea schimburilor economice, la explorarea de noi teritorii etc.

        In conditiile agriculturii moderne, mecanizate, unii specialisti au pus sub semnul intrebarii utilitatea cresterii calului, a  carui productie principala este forta de tractiune.Desigur, calul nu mai poate avea utilitatea pe care a avut-o o data in agricultura si tarnsporturi si, de aceea, se observa o scadere a numarului  de cai in aproape toate tarile din lume.Aceasta micsorare a rolului pe care l-a avut calul in agricultura nu inseamna ca se poate renunta complet la el.Experienta ultimilor ani si penuria de combustibili si energie arata ca si in viitor calul va fi folosit la unele lucrari si transporturi, alaturi de mijloacele mecanizate, contribuind la rentabilizarea unor lucrari.In regiunile  cu relieful accidentat sau cu terenuri improprii pentru mijloacele mecanizate, ca si acolo unde drumurile devin impracticabile toamna si iarna, mecanizarea lucrarilor agricole nu este posibila decat in proportie mai mica.In aceste zone, aportul cailor si boilor folositi la unele lucrari agricole si transportul pe distante scurte este deosebit de rentabil.Prin imbinarea mecanizarii cu tractiunea animala se obtine o scadere a costului productiei.Asfel,  lucrarile grele ca aratura, recoltare, tarnsporturile rapide si la distante mari se executa cu mijloace mecanizate, iar lucrarile usoare, transporturile de mare volum si pe distante scurte, cu intreruperi dese, se fac cu animale, fiind mai rentabile.In epocile cu varf de lucrari cum sunt, de exemplu, campania  insamantarilor de primavara, strangerea recoltei vara si toamna, trebuie folosite toate mijloacele, ata cele mecanizate cat si atelajele, pentru ca lucrarile sa se faca in scurt timp si in cele mai bune conditii.Unele lucrari in pomicultura, viticulture si legumicultura devin mai ecoonmice folosind animalele.

         Din cele prezentate, rezulta clar utilitatea imbinarii celor doua energii-mecanica si animala-pentru ridicarea productivitatii muncii in agricultura.

       O deosebita atentie se da in ultimul timp cresterii calului pentru sport.Calul contribuie, prin sporturile hipice, la dezvoltarea fizica a tineretului, la intarirea sanatatii, la educarea curajului, indemanarii, dragostei fata de animale.

        In afara de tractiune, de la cal se urmareste si obtinerea unor produse, printre care: carnea, laptele, pielea, parul din coada si coama, gunoiul de grajd si alte produse rezultate dupa sacrificare (sange, oase etc).Carnea de cal se consuma in multe tari.La noi in tara nu se consuma; ea este insa solicitata la export si platita aproape la fel de bine ca si carnea de porc.Pieile de cal se folosesc in special pentru produse de marochinarie, dar si pentru imbracaminte si incaltaminte. Parul din coama si coada se foloseste pentru unele tesaturi, site, arcusuri de vioara si alte instrumente musicale.Balegarul de cal este foarte apreciat la pregatirea patului cald in rasadnitele de legume si in cultura ciupercilor.Sangele se utilizeaza la prepararea de seruri si vaccinuri.

      Foloasele multiple pe care le aduce calul, dar mai ales participarea lui la cresterea eficientei unor activitati in agricultura, silvicultura, ca si in alte ramuri ecoonmice, explica atentia de care se bucura aceasta specie in ultimul timp si masurile care s-au luat pentru ameliorarea ei .Pentru a actiona in mod economic alaturi de mijloacele mecanizate, calul trebuie imbunatatit:el trebuie sa fie mai mare, mai dezvoltat, mai puternic si mai rezistent.De aecia, grija pentru imbunatatirea cailor de tractiune si sport trebuie sa fie o preocupare permanenta.In scopul imbunatatirii raselor de cai, s-au luat masuri pentru dezvoltarea nucleelor la prasila din herghelii, in scopul producerii numarului necesar de armasari amelioratori, care se trimit in fiecare primavara in statiunile de monta.

     Caii se cresc, in zonele cooperativizate, aproape in exclusivitate in unitati de stat si cooperatiste.Pentru ameliorarea lor pe tot cuprinsul tarii, s-au organizat o serie de unitati: herghelii, depozite de armasari, statiuni de monta si hipodromuri.

        Hergheliile sunt unitati agricole de stat care cresc cai din rase perfectionate;armasarii produsi in aceste uniatti sunt livrati ” depozitelor de armasari”, pentru ameliorarea efectivului cabalin local.Fiecare herghelie are 4 sectii , si anume: 

a) o sectie in care se afla iepele de prasila cu tineretul pana la 6 luni si armasarii ” pepinieri”;

b) o sectie pentru tineretul femel de la 6 luni la 2-3 ani;

c) o sectie pentru tineretul mascul de la 6 luni pana la 2-3 ani;

d) o sectie de dresaj si antrenament, in care se pregateste tineretul peste varsta de 3 ani pentru probele de calificare.

     Depozitele de armasari sunt unitati care adapostesc, hranesc si ingrijesc armasari ce vor fi utilizati la monta intr-o anumita zona a tarii.In depozite, armasarii sunt tinuti numai in perioada in care ei se pregatesc pentru monta, perioada care tine din luna august si pana in februarie, cand incepe campania de monta la cabaline.Tot aici, armasarii sunt reconditionati ca sa poata fi folositi in conditii optime in tot cursul campaniei de monta.Tot in depozite se pregatesc si calaretii ingrijitori, care insotesc armasarii in statiunile de monta si raspund de ingrijirea si folosirea lor.

        Statiunile de monta sunt unitati in care sunt tinuti armasarii in tot cursul camapaniei de monta . Aici sunt aduse iepele in calduri si se efectueaza monta sub supravegherea unui personal instruit.Armasarii au valoare mare biologica si economica si utilizarea lor de catre oameni nepriceputi poate duce la accidente si pierderi economice importante.

        Hipodromul de stat are rolul de a efectua antrenamentul cailor de trap si de galop. Tot aici se efectueaza si probele de calificare, pentru stabilirea performantelor celor mai buni produsi ai fiecarei generatii.In aceasta unitate sunt aduse exemplare valoroase din rasele: Trapas si Pur sange englez, de 1,5-2 ani si se tin pana la 5-6 ani, cand se face clasarea lor definitiva.Desi rolul principal al hipodromului este de  a face selectia acestor rase, el organizeaza si manifestari sportive, care sunt un mijloc de agrement pentru populatie.

       Ecvinele sunt mamifere perissodactile, incadrate in subfam.Equinae, fam.Equidae, care cuprinde 5 genuri: 

1.Genul Equus, cu specia : Equus cabalus(calul domestic).

2.Genul Asinus, cu speciile: Asinus asinus (magarul domestic), Asinus africanus(magarul salbatic de Nubia) si Asinus somalensis (magarul salbatic din Somalia).

3.Genul Hemionus, cu speciile: Hemionus hemionus (hemionul din steple asiatice) si Hemionus onager (hemionul din jurul Marii Caspice).

4.Genul Hipotigris, cu specia: Hipotigris zebra.

5. Genul Dolichohypus grevyi, cu specia :Zebra de Grevyi.

        Speciile din subfamilia Equinae se pot imperechea intre ele si dau produsi hibrizi, de cele mai multe ori sterili.

        Speciile din subfam.Equinae:

       Asinul (Asinus asinus).A fost domesticit cu cca 2000 de ani inaintea erei noatre, fiind raspandit indeosebi  in tarile din jurul Marii Mediterane.Suporta mai usor caldurile decat calul, fiind mai putin pretentios si in privinta hranirii.Este un animal de talie relativ mica (100-110 cm), cu cap mare, grosolan, urechi lungi si groase, greban jos, spinare si sale scurte si puternice, copite cilindrice si foarte rezistente;coama este scurta si purtata in sus,; culoarea parului este bruna- cenusie, cu ” dunga de magar” si ” cruce de magar “.Este un animal rezistent, rustic , are mare putere de efort in raport cu dezvoltarea corporala; in special transporta greutati mari pe spinare.Gestatia dureaza un an; are longevitate mare, intre 25-30 de ani si este rezistent la boli.

        Zebra(Hipotigris zebra).Traieste sub forma salbatica , dar si domestic, in Africa.Zebra domestica este supusa la diferite eforturi, fiind mai rezistenta decat calul la bolile tropicale.

      Hemionul(Hemionus Hemionus).Denumit si ” semimagarul asiatic “, traieste sub forma salbatica in Asia.Seamana cu magarul , are talia 110-120 cm, culoare roscata cu o dunga mai inchisa pe spinare.Exista trei varietati diferite: Culanul (in Mongolia),Onagrul(in Turkmenia), Kiangul (in Tibet).

     Hibrizii genului Equus. Din imperecherile speciilor din subfam.Equinae, rezulta hibrizii, unii prezentand interes din punct de vedere economic.Cei mai cunoscuti hibrizi sunt: catarul, produs din imperecherea iepei cu asinul; bardoul, produs din imperecherea armasarului cu asina si zebroidul, din imperecherea zebrei cu armasarul sau cu magarul.

      Catarul prezinta interes mai mare din punct de vedere economic, avand o dezvoltare corporala mare putere mare de tractiune, rezistenta la conditiile grele de hranire si ingrijire, fiind in acelasi timp putin pretentios.Ca infatisare, seamana cu magarul, dar mosteneste de la iapa talia si dezvoltarea corporala.Catarii sunt sterili (nu dau produsi daca se imperecheaza intre ei).Uneori femelele sunt fecundate de masculi din cele doua specii. 

      Bardoul, produs din imperecherea asinei cu armasarul, ca infatisare seamana tot cu catarul, dar are o dezvoltare corporala asemanatoare cu a magarului.Avand talia mica , este mai putin folosit.

        Asupra originii cailor domestici, majoritatea specialistilor sunt de accord cu existenta a 2 forme salbatice, si anume: tarpanul si calul mongol.

        Tarpanul(Equus gmelini) a trait in stepele din jurul Marii Negre si prin partile noastre.Ultimele exemplare au disparut prin deceniul al 7-lea al secolui trecut.Tarpanul avea talia mica (125-130 cm), infatisare zvelta, temperament vioi; era de culoare pamantie-cenusie, cu o dunga mai inchisa pe spinare, coada scurta si purtata sus. Din Tarpan provine calul Arab, calul Persan, Ahal-Techin si calul romanesc local.

       Calul mongol(Equus prjewalski) traieste si astazi in Mongolia si poate fi vazut prin gradinile zoologice din multe tari.Este de talie mica (130-135 cm), are capul mai mare decat tarpanul cu profil convex, scheletul membrelor dezvoltat, culoare bruna-cenusie, mai deschisa sau mai inchisa dupa sezon.A participat  la formarea unor rase din Europa, printre care Hutulul si vechiul Cal romanesc.

 

I. Rase culturale(perfectionate):usoare(de calarie si tractiune usoara): rasa Araba, rasa Pur sange englez, calul Gidran; intermediare:Rasele de Trapasi(Trapasul American, Trapasul Orlov si Trapasul Romanesc), calul Nonius, calul Furioso North-Star, rasa Lipitana; rase grele(de povara):rasa Ardeneza, rasa Pinzgau.

II. Rase naturale(locale).Calul romanesc cu varietatile lui, Rasa Hutul.

III. Rase de tranzitie (cai ameliorati): calul de Banat, calul din tara Barsei, calul de Fagaras, calul ardelenesc, calul din Moldova de nord, calul ialomitean, calul dobrogean, calul Semigreu romanesc.

      Ameliorarea efectivelor de cai si inmultirea lor este conditionata de organizarea in conditii optime a campaniei de monta.La organizarea acesteia se are in vedere ca de la fiecare iapa, pe langa efort, in fiecare an sa se obtina si un manz.In acest scop se iau urmatoarele masuri: 

─ se examineaza toate iepele in varsta de peste 3 ani, se stabileste care sunt apte pentru reproductie si se iau masuri pentru ” conditionarea” lor in vederea montei, imbunatatind regimul de hranire, ingrijire si folosire;

─ se stabileste numarul de armasari necesari in raport cu numarul de iepe  apte pentru monta in fiecare judet, tinand seama ca un armasar poate monta 60-70 de iepe pe sezon (6 luni), in cazul montei sezoniere si 100-120 iepe, in cazul cand monta se planifica in tot cursul anului;

─se stabilesc in fiecare judet statiunile de monta,tinand seama ca raza de actiune a unei statiuni sa nu fie mai mare de 10-15 km.In aceste statiuni sunt trimisi armasarii din rasele planificate,conform programului de ameliorare stabilit de M.A.I.A.Cei mai buni armasari sunt repartizati in unitatile care au un numar mai mare de iepe de prasila;

─toti armasarii si iepele se verifica din punct de vedere sanitar.Inainte de inceperea campaniei de monta se executa examenele sanitare pentru depistarea durinei,morvei,brucelozei si anemiei infectioase;

─”conditionarea” armasarilor folositi la monta este obligatorie.De asemenea,se verifica potenta sexuala,se controleaza densitatea si mobilitatea spermatozoizilor.Armasarii sunt trimisi din depozitele de armasari in statiunile de monta cu o luna inainte de inceperea campaniei de monta , pentru obisnuirea lor cu noile conditii.Armasarii sunt insotiti de un calaret-ingrijitor, care raspunde de armasar atat in timpul transportului, cat si in perioada de folosire.Fiecare calaret-ingrijitor este insatruit inainte de plecarea  din ” depozitul de armasari ” si raspunde atat de hranirea si ingrijirea zilnica a armasarului, cat si de folosirea acestuia.

       In mod obisnuit, campania de monta incepe la 1.III si se incheie la 31.VIII, cand armasarii sunt dusi din nou in depozite.