Conceptul de contabilitate poate fi folosit usual in sensuri diferite. Intr-o prima acceptiune el desemneaza tehnicile prin intermediul carora se consemneaza,se culeg si se prelucreaza informatiile referitoare la situatia economica-financiara a unui sistem(agent) economic si la schimbarile care intervin asupra sa.

Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se impune definirea impozitului si precizarea continutului sau, atat din punct de vedere juridic si economic, cat si tehnic. Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.

În perioada de tranziţie la economia de piaţă, prin măsuri politice în domeniul fiscal, s-au asigurat resursele bugetare şi extrabugetare care constituie fondurile financiare a statului. Problema fiscală şi bugetară joacă un rol esenţial în economia de piaţă, iar impozitele reprezintă instrumentul de bază, mijlocul tradiţional de constituire a veniturilor de stat. Prelevare stabilită prin lege, cu caracter obligatoriu, definitiv, pecuniar, fără contraprestaţie imediată sau directă din partea statului sau administraţiei, impozitele constituie una din cele mai importante surse de finanţare a cheltuielilor publice.