Manifestările păgubitoare patrimoniului au fost reprimate în toate (vremile) timpurile, deosebirile de reglementare şi tratament datorându-se perioadei istorice şi particularităţilor proprii dintre care nu în ultimul rând tradiţiilor religioase şi juridice a unei societăţi sau alta. Legiuirile penale din cele mai vechi timpuri au încriminat şi sancţionat sever faptele săvârşite împotriva patrimoniului.

Omul este singura fiinţă superioară din universul cunoscut; el crează valorile şi le transmite generaţiilor viitoare. Totodată, omul în exclusivitate, prin trăirea cu adevărat a tot ceea ce este bun, frumos şi drept, se impune în plan etic şi dă dovadă de personalitate, dominând impulsurile inferioare.