O scrisoare pierduta este o opera a carei tema o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la mijlocul secolului al 19-lea. Piesa are 4 acte analizate in proiectul de fata. Vorbim asadar despre tipul de comic intalnit si despre trasaturile comediei.

Eseu bine structurat și închegat, care atinge toate caracteristicile operei în cauză, pentru o notă maximă la Bacalaureat.

„… pentru ţăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinţă vie, faţă de care se nutreşte un sentiment straniu de adoraţie şi de teamă. El se simte zămislit şi născut din acest pământ ca o plantă fermecată care nu se poate stârpi în vecii vecilor. De aceea pământul este însuşi rostul lui de-a fi. Pământul nostru are un glas pe care ţăranul îl aude şi-l înţelege.” 1 Lovinescu denunţa excesul de literatura rurală, excesul de perspectivă socială, individualismul semănătorist, lipsa de realism. Deşi promovează cu deosebire literatura citadină, subiectivă şi intelectuală ca forme de sincronizare cu metodele vest-europene, salută cu entuziasm apariţia romanului Ion, de Liviu Rebreanu, care, pornind de la o tematică rurală şi socială, depăşeşte decisiv orientările semănătoriste si cele poporaniste.” G.Călinescu spunea că „Liviu Rebreanu este un mare scriitor şi pe drept cuvânt creatorul romanului românesc modern, cu mult asupra a ceea ce epoca lui produsese.2 Romanul lui Liviu Rebreanu reprezintă realizarea integrală a idealului semănătorist. Ceea ce nu au reuşit să dea tendinţă agresivă şi lirismul romantic al acestei şcoli literare, ne-a dat realismul lui Rebreanu : epopeea ţărănimii noastre prinse în celula vieţii unui sat ardelean.

Eseu-caracterizarea unui personaj dintr-un comedie-,,O scrisoare pierduta" ce ajuta atat la orele de limba romana, cat si la sustinerea examenului de bacalaureat. Mult succes!

Comedia „O scrisoare pierduta”, de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti la data de 13 noiembrie 1884.

Comedia „O scrisoare pierduta”, de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti la data de 13 noiembrie 1884.

Eseul contine toate informatiile necesare pentru aceasta opera. Este complex si bine dezvoltat si corectat de oameni calificati in domeniu.