În aceastã noþiune se include totalitatea schimburilor de bunuri ºi servicii dintre douã sau mai multe state.  În cazul în care comerþul internaþional include toate statele lumii, el devine comerþ mondial.

       Comerþul internaþional, privit din unghiul de vedere al unei singure þãri, se numeºte comerþ exterior. Orice comerþ exterior este alcãtuit din: export, import, reexport ºi tranzit.

         În obiectul comerþului internaþional intrã schimbul de bunuri materiale ºi schimbul de servicii.

        Prin  export,  se întelege vânzarea de bunuri ºi  servicii aparþinând economiei unei þãri  în alte þãri, iar prin  import, cumpãrarea pentru economia naþionalã de bunuri ºi servicii din alte þãri.

          Exportul ºi importul de servicii sunt cunoscute sub denumirea de export ºi import invizibil.

       Reexportul constã în activitatea desfãºuratã de persoane autorizate de a cumpãra mãrfuri din unele þãri ºi de a le revinde în altele, cu sau fãrã indigenarea lor.

        Comerþul de tranzit constã în activitatea desfãºuratã de persoane autorizate pentru transportul mãrfurilor strãine pe teritoriul naþional. Tranzitul este un comerþ invizibil.

        La baza dezvoltãrii comerþului exterior stau producþia de bunuri materiale ºi politica activã a statului de încurajare, liberalizare ºi ocrotire a tranzacþiilor comerciale externe. 

        Pãrintele economiei politice clasice, Adam Smith, a acordat o însemnãtate deosebitã necesitãþii dezvoltãrii raporturilor comerciale în cadrul unei societãþi libere, în care forþele politice sã nu descurajeze prin mãsuri opresive  iniþiativã ºi interesul personal firesc, de îmbunãtãþire a condiþiilor materiale.

        În aceastã epocã a globalizãrii multe companii au devenit entitãþi transnaþionale, adicã opereazã capacitãþi de producþie ºi subcontracteazã lucrãri în facilitate de producþie într-o serie de þãri. În asemenea cazuri, companii înfiinþate în þara de rezidenþã se supun legilor ºi reglementãrilor în vigoare în þãrile respective iar unitãþile care opereazã în þãri strãine se supun reglementãrilor ºi legilor în vigoare în þãrile respective. Heaf Office-urile companiilor trebuie sã fie conºtiente de toate reglementãrile, naþionale ºi internaþionale dar sã separe fiecare unitate operativã care se supune numai legilor naþionale datoritã localizãrii geografice. 

        Navigaþia de linie, pe de altã parte, este un sector de activitate internaþionalã, adicã operaþiunile (transportul bunurilor între diferite þãri) sunt simultan subiectul legilor maritime ºi a reglementãrilor din douã sau mai multe þãri. Astfel se impune menþinerea unui sistem de transport oceanic eficient care sã minimizeze conflictele potenþiale între sistemele legislative ale þãrilor respective. Pot rezulta probleme foarte serioase care sã afecteze comerþul internaþional, dacã de exemplu þara A cautã sã implementeze o legislaþie cu o politicã antitrust foarte puternicã în timp ce principalul sãu partener comercial, þara B adoptã un regim legislativ care promoveazã navigaþia de linie cu protecþie antitrust limitatã. Din cauza faptului cã navigaþia de linie are o dimensiune globalã, potenþialul de conflicte nu se limiteazã la diferenþele bilaterale în politica maritimã. Aplicarea simultanã a politicilor naþionale în domeniul concurenþei este esenþialã pentru desfãºurarea fluentã a comerþului internaþional.

        Piaþa mondialã, ca o categorie economicã a producþiei de mãrfuri, se poate defini prin locul tranzacþiilor de afaceri internaþionale în care se întâlnesc cererile ºi ofertele de produse, valori ºi servicii din diferite state, supuse legilor economice obiective ale comerþului internaþional.

        Piaþa mondialã, în practicã, este cunoscutã ºi sub denumirea de piaþã internaþionalã, uzitându-se adesea ºi noþiunea de piaþã externã, în loc de piaþã mondialã, privitã din punctul de vedere al relaþiilor economice externe ale unei þãri.

        Piaþa mondialã, în funcþie de obiectul tranzacþilor de afaceri, se poate compartimenta în:  piaþa de mãrfuri;  piaþa financiarã;  piaþa muncii;  piaþa serviciilor.

          La rândul lor, acestea se pot divide în: pieþe mondiale caracteristice ºi necaracteristice. 

          Pieþele caracteristice, la rândul lor, pot sã fie: accesibile  ºi  inaccesibile.

        Piaþa mondialã caracteristicã este o piaþã principalã, reprezentativã, pe care se încheie, în mod continuu un volum important de tranzacþii de afaceri.

         În cazul pieþii mondiale caracteristice de mãrfuri, se au în vedere tranzacþiile care se încheie continuu  pentru o marfã sau o grupã de mãrfuri din aceaºi categorie merceologicã, în spatele sau în apropiere cãreia, se aflã organizatã o producþie potenþialã. 

          Prin excepþie, constituirea unei pieþe mondiale într-un anumit centru economic se poate baza pe tradiþia dobânditã. 

       Piaþa financiarã mondialã se bazeazã atât pe tradiþie, cât ºi pe existenþa marilor bãnci comerciale în zonele dezvoltate industrial, respectiv în zonele în care, de regulã, se aflã în funcþiune importante pieþe de mãrfuri.  Tot de marea industrie ºi de pieþele mondiale de mãrfuri caracteristice, sunt legate ºi piaþa mondialã  a muncii ºi piaþa serviciilor, cu tendinþa de extindere în toate domeniile economice.