În   ceea ce priveşte dinamica stocului final de mărfuri în perioada de calcul  se înregistrează o scădere de 900.000 lei, determinată în principal de către devansarea fluxului de aprovizionare de către cel de desfaceri al firmei, astfel pe sectoare de activitate situaţia se prezintă în felul următor:

    în cadrul sectorului alimentar se înregistrează o creştere a stocului final de mărfuri de circa 270.000 lei în perioada de calcul faţă de cea de bază, evoluţie determinată pe de o parte de o reducere  a stocului de „alte mărfuri alimentare” cu 740.000 lei  şi a celui de produse de panificaţie cu 150.000 lei, iar pe de altă parte de o creştere considerabilă a stocului de mezeluri cu circa 960.000 lei  şi a celui de dulciuri cu 125.000 lei;

     în sectorul nealimentar se înregistrează o scădere a stocului final de mărfuri , situaţie datorată atât creşterii , cât şi reducerii unor stocuri individuale de mărfuri  ale firmei  în perioada de analiză astfel: se reduce cu circa 32 mil lei sctocul de produse chimice şi de menaj din cauza realizării unor vânzări superioare în raportcu cele prevăzute  şi cel de jucării cu 7.000.000 lei pe de o parte, iar pe de altă parte creşte stocul de produse textile şi încălţăminte cu circa 20 mil lei datorită caracterului  sezonier al acestor produse şi cel de produse electrocasnice cu 15 mil lei, situaţie explicată de livrările întărziate de la furnizori;

 în sectorul alimentaţiei publice evoluţia este similară cu cea din sectorul nealimentar, constatându-se o scădere a stocului final de mărfuri de circa 480 mii lei, el  reprezentând în perioada de calcul doar 91% din stocul final al perioadei de bază.

       În ceea ce priveşte structura stocului final de mărfuri în perioada de analiză practic nu s-au înregistrat schimbăti majore din acest punct de vedere, cea mai mare shimbare fiind scăderea ponderii stocului de  produse chimice şi de menaj cu circa 4% din cadrul sectorului nelimentar.

        Din rezultatele analizei dinamicii  stocului final de mărfuri în perioada de calcul deducem că firma are o problemă în ceea ce priveşte valoarea stocul final de mărfuri din sectorului alimentar care înregistrează o creştere de 270.000 lei , creştere care nu este importantă ca valoare, dar  care prezintă un pericol pentru calitatea serviciilor oferite de către firmă din cauza perisabilităţii produselor alimentare, mai ales că creşterea cea mai mare de stoc este la produsul „ mezeluri” ; de asemenea reducerea stocului de produse de panificaţie poate fi privită şi ea ca un punct slab în activitatea firmei, deoarece pentru aceste produse există o cerere mare pe piaţa produselor alimentare, deci ele pot aduce un venit important firmei.

        Pentru rezolvarea acestei probleme firma ar trebui să caute noi furnizori care să respecte termenii contracuali de livrare luînd în considerare natura produselor contractate sau să reducă ponderea produselor „lente” sau uşor perisabile din nomenclatorul său de mărfuri.

          În ceea ce priveşte sectorul nealimentar firma ar trebui să reducă sau să renunţe la produsele cu caracter sezonier , deoarece acestea  mărind  stocul final de mărfuri al fimei, măresc şi cheltuiele cu depozitarea şi păstrarea lor, reducând astfel profitul firmei .Pentru rezolvarea problemelor existente în gestiunea sectorului alimentar firma trebuie să elimine produsele „lente” şi să stabilească condiţii mai dure pentru furnizorii săi de mărfuri prin penalizarea acestora în cazul nerespectării termenilor contractuali.

          Pe sectoare de activitate evoluţia stocului mediu de mărfuri se prezintă astfel:

      Constatăm o scădere de 1.000.000. lei a stocului mediu de mărfuri în cadrul sectorului alimentar, situaţie favorabilă explicată prin două influenţe pozitive conjugate: creşterea  desfacerilor medii  zilnice de la 1750 mii lei/zi în 1997  la 1795,5 mii lei/zi în 1999  justifică o creştere corespunzătoare a stocului mediu cu circa 800.000 lei şi în acelaşi timp  accelerarea vitezei de rotaţie stocului cu  2 zile  determină reducerea  stocului mediu de mărfuri cu circa 3,6 mil lei. 

         În cadrul sectorului nealimentar situaţia este inversă, şi anume are loc o creştere a stocului mediu de mărfuri de 80 mil lei, evoluţie explicată prin influenţa combinată negativă a următorilor doi  factori: creşterea CA zilnice în perioada de calcul cu 800.000 lei/zi generează o creştere sănătoasă a stocului mediu de 42 mil lei, în timp ce creşterea duratei individuale de rotaţie de la 52 zile la 56 zile influenţează negativ valoarea stocului mediu cu 37 mil lei. 

         Sectorul alimentaţiei publice înregistrează la rândul său o creştere de 1.000.000 lei a stocului mediu de mărfuri care se explică pe de o parte printr-o creştere justificată a acestuia de 560.000 lei datorată creşterii desfacerilor medii zilnice de la 155.000 lei/zi la 225.000 lei/zi, iar pe de altă parte printr-o încetinire a vitezei de rotaţie a stocului cu 2 zile, ceea ce generează o încărcare a stocului mediu de mărfuri cu  440.000 lei.

        Creşterea stocului mediu de mărfuri cu circa 79 mil lei la nivelul întregii activităţi se datoreză înfluenţelor combinate a următorilor factori:

 creşterea vânzărilor medii zilnice de la 10.295 mii lei/zi în 1997 la 11222 mii lei/zi încurajează o creştere justificată a stocului mediu de mărfuri cu circa 42 mil lei;

 pe de altă parte influenţa negativă a celui de-al doilea factor calitativ manifestată prin creşterea duratei medii de rotaţie a stocului cu 3,3 zile favorizează a încărcare a stocului mediu de mărfuri de circa 37 mil lei. Tot o influenţă negativă o regăsim şi la nivelul variaţiei duratelor individuale de rotaţie a stocului, unde prin creşterea acesteia în sectorul alimentaţiei publice cu 2 zile şi în cel nealimentar cu 4 zile  în condiţiile în care acesta din urmă  concentrează în perioada de calcul 82% din desfcerile firmei determină o nouă încărcare a stocului mediu de mărguri cu circa 67 mil lei. Datorită faptului că în perioada de calcul faţă de cea de bază  practic nu s-au operat modificări în această privinţă factorul structural nu influenţează evoluţia stocului mediu de mărfuri.

        În concluzie, situaţia analizată este nefavorabilă din toate punctele de vedere atât la la nivelul fiecărui sector de activitate, cu excepţia sectorului alimentar, cât la nivelul întregii activităţi, singura influenţă  din cele negative fiind justificată de mărirea volumului desfacerilor medii zilnice ale firmei, ceea ce presupune operarea cu stocuri mărite  de mărfuri.

      Se recomandă restructurarea activităţii prin acordarea unei ponderi sporite sectorului alimentarcare care înregistreză scăderea duratei individuale de roatţie co 1 zi ( reprezintând circa 2 săptămâni) şi prezintă o situaţie pozitivă în ceea ce priveşte volumul şi evoluţia stocului mediu de mărfuri , spre deosebire de sectorul nealimentar, unde timpul de epuizare completă prin desfasere a unui loc comandat se apropie în perioada de analiză de  2 lui.

      Încetinirea vitezei de rotaţie a stocului mediu de mărfuri cu 3,3 zile în perioada de analiză faţă de cea de bază reprezintă o evoluţie negativă a fenomenului studiat, evoluţie datorată influenţelor conjugate ale următorilor factori:

 menţinerea relativ constantă a ponderii majoritare a sectorului nealimentar – 82% din desfacerile medii zilnice ale firmei în detrimentul sectorului alimentar  şi al celui de alimentaţie publică în condiţiile în care aceste două sectoare de activitate au durate individuale de rotaţie sub două săptămâni determină pe fondul unor variaţii minore o influenţă uşor negativă de 0,13 zile asupra duratei medii de rotaţie a stocului mediu de mărfuri.

   Influenţa cea mai importantă, tot de sens negativ, este dată de variaţiile duratelor individuale de rotaţie ale celor  două din trei sectoare de activitate în sensul că creşterea dri a sectorului nealimentar de la 52 zile la 56 zile (+ 4 zile) coroborată cu creşterea dri a sectorului de alimentaţie publică de la 8 la 10 zile (+2 zile) în condiţiilei în care aceste două sectoare deţin în anul 1999 peste 80% din  total desfaceri ale firmei conracareză evoluţia uşor pozitive a dri   sectorului alimentar care scade în perioada de analiză cu 1 zi generând o creştere de circa 3,2 zile a duratei medii de rotaţie la nivelul întregii activităţi.

       Singura influenţă pozitivă este dată de evoluţia desfacerilor medii zilnice pe sectoare şi pe total activitate , unde se înregistrează creşteri la toate cele trei sectoare ceea ce justifică o influenţă favorabilă de  aproximativ 4 zile la nivelul duratei medii de rotaţie a stocului mediu de mărfuri al firmei analizate. Acesta influenţă favorabilă este însă depăşită  de evoluţia stocului mediu de mărfuri care în perioada de calcul creşte cu cira 80 mil lei la nivelul întregii activităţi ceea ce determină cea mai severă încetinire a vitezei de rotaţie a stocului de mărfuri cu +7 zile. 

       În  concluzie apreciem situaţia firmei analizate ca fiind nefavorabilă din acest punct de vedere datorită existenţei duratei individuale de roatţie a stocului de mărfuri care se apropie de 2 luni în sectorul nealimentar care în perioada de analiză deţine peste 80% din totalul desfacerilor ale firmei.În aceste condiţii  se recomandă reducerea ponderii acestui sector în activitatea firmei în detrimentul celorlalte două sectoare cu dri mai mici care permit o circulaţie mai rapidă a licidităţilor firmei şi o  îmbunătăţire a situaţiei aprovizionărilor şi vânzărilor pe termen mediu şi lung.  

        Singurul aspect pozitiv care trebuie încurajat şi-n viitor este creşterea vânzărilor pe total şi la nivelul fiecărui sector de activitate, în condiţiile în care se consideră că datele prezentate pentru efctuarea analizei fenomenului studiat sunt corectate cu indicile inflaţiei aferent perioadei de analiză.

        Din rezultatele calcului stocurilor de siguranţă  α şi β  a stocului optim se pot trage următoarele concluzii cu privire la fenomenul studiat:

       #  în anul de analiză 1997  situaţia se prezintă astfel:  *  penru acoperirea riscului de variabilitate a cererii pentru produsul A este necesară constituirea unui stoc de siguranţă α de 4.160.000 lei care va determina o valoare a stocului optim de 9.300.000 lei, stoc care va acoperi cererea curentă şi fluctuaţiile acesteia în 95% din cazuri.Prin comparaţia valorii stocului optim şi a celui efectiv constatăm că firma analizată a aplicat o politică  neutră a stocurilor pentru produsul A operând cu un suprastoc de 3.150.000 lei care reprezintă o blocare de resurse care poate afecta pe termen mediu costurile şi rentabilitatea actvităţii desfăşurate de  către firmă. * pentru  acoperirea riscului fluctuaţie  aprovizionărilor efective cu produsul B faţă de aprovizionările prevăzute conform contractelor încheiate cu furnizorii este necesară constituirea unui stoc de siguranţă ß de  1.600.000 lei care va determina o valoare a stocului optim de 6.750.000 lei, stoc care va acoperi riscul de discontinuitate a aprovizionărilor în 95% din cazuri. Din comparaţia stocului efectiv  cu cel  optim rezultă că firma nu se confruntă cu riscul rupturii de stoc în perioada de  analiză ,  cererea pentru acest produs  nu a depăşit stocul existent, fapt care îmbunătăţeşte calitatea serviciilor oferite de firmă , imaginea acesteia în ochii clienţilor săi, cât şi rentabilitatea firmei pe termen mediu.