Epurarea apelor uzate constituie ansamblul procedeelor fizice, chimice, biologice şi bacteriologice prin care se reduce încărcarea în substanţe poluante organice sau anorganice şi în bacterii în scopul protecţiei mediului înconjurător.(aer, sol, emisar etc.).
Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifică în aşa mod calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise, de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape.
Procesele de epurare se clasifică în 3 categorii :
a) procedeul de epurare fizică denumite în lucrările mai vechi şi mecanice
b) procedeul de epurare biologică
c) procedeul de epurare chimică
Tehnologii de epurare mecanică au ca scop reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari, flotarea (separarea) grăsimilor şi uleiurilor, sedimentarea sau decantarea pentru separarea materiilor solide în suspensie din apa uzată, prelucrarea nămolurilor;
Tehnologii de epurare mecano-chimică au ca scop epurarea mecanica, coagularea suspensiilor din apă, dezinfectarea apelor uzate;
Tehnologii de epurare mecano-biologică au ca scop epurarea mecanica, epurarea naturală a apelor uzate şi a nămolurilor, epurarea artificială a apelor uzate şi a nămolurilor
