Autofinanţarea, ca modalitate internă de finanţare
Autofinanţarea sau finanţarea internă este cea mai răspândită formă de finanţare şi presupune faptul că agentul economic respectiv îşi asigură dezvoltarea şi îşi derulează operaţiunile de comerţ internaţional prin forţe proprii, folosind pentru finanţare o parte a profitului obţinut din activităţile de comerţ desfăşurate, calculat pe baza diferenţei dintre încasări şi cheltuieli.
Modalitaţi speciale de finanţare
Activitaţile de import-export sunt sprijinite si accelerate de practicarea anumitor operaţiuni de finanţare a comerţului exterior care constau in forfetare sau factoring-ul de către o bancă sau altă instituţie financiară specializată, a titlurilor de creanţă ale agenţilor economici specializaţi in astfel de operaţiuni sau in finanţarea prin leasing, sub forma de bunuri mobiliare (echipamente, mijloace de transport) si imobiliare (clădiri, terenuri) de care beneficiarul uzează in schimbul unei rate de leasing si a unei dobanzi.
Forfetarea
Forfetarea este o tehnică foarte asemănătoare cu scontarea, adică presupune cumpărarea de titluri de creanţă provenite din operaţiunile de comerţ exterior de către o instituţie specializată, dar spre deosebire de scontare preia asupra sa toate riscurile de neplată, deci, nu poate face recurs asupra vânzatorului in cazul unei defecţiuni de plată a debitorului.
Avantajele exportatorului în cazul operaţiunii de forfetare
1. Vânzarea pe credit se transformă într-o vânzare “cash”, evidenţiind rapiditatea finanţării.
2. Exportatorul se va debarasa de toate riscurile ,ele fiind preluate de către bancă.
3. In mod asemănător factoring-ului, prin forfetare sunt simplificate unele sarcini de gestiune.
4. Se adresează în mod special întreprinderilor mici şi mijlocii care se dezvoltă mai dificil şi pătrund mai greu pe piaţa externă.
5. Cumulează atât avantajele creditului furnizor cât şi pe cele ale creditului cumparator reprezentând o formulă intermediară între cele două tehnici, dar şi preţul este mai ridicat.
Factoring-ul
Este un procedeu de finanţare şi de recuperare a creanţelor comerciale prin intermediul unei societăţi specializate. O firmă numită aderent (exportatorul) îşi vinde facturile neîncasate unui factor (adesea o filială a unei bănci) care se însărcinează cu acoperirea lor, contra unui comision proporţional cu cifra de afaceri (valoare facturilor). Factorul încearcă ulterior să recupereze banii datoraţi de cumparătorul bunurilor sau serviciilor, obţinând profit numai atunci când a obţinut o sumă mai mare decât preţul pe care l-a plătit pentru creanţe.
