Până la apariţia lui ”Ion” în anul 1920, romanul românesc înregistrase numai câtevatitluri mai importante: “Ciocoii vechi şi noi”de Nicolae Filimon,Ciclul Comăneştilor de Duiliu Zamfirescu, ”Mara” ardeleanului IonSlavici, ”Arhanghelii” tot în Ardeal, publicat cu 6 aniînainte de către Ion Agârbiceanu.

Cu “Ion” Liviu Rebreanu inaugurează o fază nouă în istoria romanuluiromânesc şi o trecere de la realismul poetic şi liric la realismul epic,impunîndu-se ca cel mai mare creator epic şi întemeietor al romanului nostrumodern.

Romanul este frutul unei colaborări îndelungate. Rebreanu l-a  scris în patru ani , dar l-a purtat în sine,l-a plămădit şi l-a rotunjit. Este o carte crescută organic, dintr-o experienţăcares-a precipitat cu o preatimpurie maturitate. “Ion” nu este ceea ce se stie,o capodoperă a genului, şi primul roman românesc într-adevăr desăvârşit: estetezaurul unei experienţe în care se oglindeşte o provincie şi un popor.