George Călinescu este unul dintre marii scriitori interbelici care s-a remarcat atât prin talentul său de scriitor, cât și prin formația sa de critic și istoric literar, impunându-se în literatura română ca precursor al scriitorului francez Honore de Balzac prin aplicarea metodei balzaciene.
„Enigma Otiliei” a fost publicat în anul 1938 și este un roman realist de tip balzacian deoarece depășește modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic și polemic, cât și prin diferitele elemente ale modernității.
Este un roman realist care face trecerea spre romanul modern datorită atentei observații a socialului și a umanului sub această latură, datorită gustului detaliului și derularea acțiunii la persoana a III-a din perspectiva unui narator obiectiv, omniscient și omniprezent.
Denumit inițial „Părinții Otiliei”, romanul pune accentul pe problematica paternității, dar și pe misterul care înconjoară întreaga personalitate și acțiunile personajului principal Otilia Mărculescu, după cum se observă din titlul ulterior al romanului, „Enigma Otiliei”.
Tema romanului o constituie familia,
