INCIPITUL, simetric finalului, este realizat prin descrierea drumuluispre satul Pripas, la care se ajunge prin „soseaua ce vine de la Carlibaba,intovarasind Somesul” pana la Cluj, din care se desprinde  „un drum alb mai sus de Armadia”. La intrareain sat „te intampina[...]o cruce stramba pe care e rastignit Hristos cu fataspalata de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata la picioare”.

In ilustrarearelatiei dintre cei doi, o scena semnificativa este cea de la inceputulromanului,seducerea Anei incepand chiar la hora de duminica, facandu-i curte acesteia sichemand-o in dosul surii, sub un nuc batran, Baciu adresandu-i tanaruluicuvinte jicnitoare, precum „Sarantocule”, „talharule” , „hotule” etc. Cu acestprilej, naratorul omniscient introspecteaza starea de enervare a flacaului,caruia „ii clocotea tot sangele”.