Zdreanta este una dintre cele mai frumoase poezii destinate copiilor.
Inca din titlu ne este prezentat personajului principal: Zdreanta. Cuvantul "zdreanta" ne duce cu gandul la o haina, o bucata de panza veche, rupta, sfasiata, peticita. Asa ni-l imaginam si pe catelul nostru: zdrenturos, flocos, cu pete.
Este o scurtă povestire alegorică în versuri, in care autorul personifica un catel pentru a satiriza deprinderea de a fura
Poezia are in structura o prima parte- povestirea propriu-zisă si o a doua - morala.
Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil
TITLUL este o metafora care sintetizeaza imaginea personajului principal.
CONTINUTUL
Inceputul poeziei este o interogatie retorica si are scopul de a capta atentia copilului si a-l implica sufleteste
L-ati vãzut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta?
Urmeaza descrierea catelului: frumos, cret, latos, cu parul care-I acopera ochii de faianta. Datorita infatisarii catelului versurile sunt foarte atractive pentru copii:
E un câine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sã-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna
Si pe ochi, pe nara carna, Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca. Are insa o ureche
De pungas fãrã pareche.
Poezia continua cu pozna lui Zdreanta. El isi propune sa fure un ou din cotetul gainilor, sta la panda pana cand vede ca o gaina a ouat, intra in cotet, fura oul si-l mananca.
Pune laba, ia cu botul Si-nghite oul cu totul.
Este insa prins de gospodina si pedepsit. Ca sa-l dezvete de acest urat obicei gospodina a pus in cuibarul gainilor un ou fiebinte, iar Zdreanta cand a vrut sa-l manance s-a fript.
"Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-a mancat!" "Stai nitel, ca te dezvat Fara matura si bat.
Te invata mama minte." Si i-a dat un ou fierbinte. Dar decum I-a imbucat, Zdreanta l-a si lepadat Si-a-njurat cu un latrat.
Finalul poeziei este un monolog, din care rezulta ca metoda gospodinei de a-l pedepsi te smercherul catei a dat roade.
Când se uita la gaina, Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gandul lui "S-a fãcut a dracului!"
Mesajul finalul poeziei este usor de receptat de copii si anume: furtul se pedepseste.
COMPOZITIE
Desi foarte scurta poezia abunda de figuri de stil si tehnici artistice
de epitete la constructia portretul fizic al catelului: de faianta, zdrenturos, flocos, carna, ciufulit, laiet,
si comparatii: “Parca-i scos din calti pe furca, “Are insa o ureche/ De pungas fãrã pareche”
aliteratii: “ pe branci, taras, grabis,”
personificare: Zdreanta gandeste si vorbeste in gand
dialogul:
interogatia retorica
Versificatia asigura muzicalitate
Ritm: trohaic prima silaba fiind accentuata, iar a doua neaccentuata
Rima: imperecheata
Masura: 7- 8 silabe
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte."
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"
