Povestea lui Harap Alb” este un basm cult publicat de Ion Creangă în revista „Convorbiri literare” în anul 1877.
Basmul este o specie a genului epic în proză, cu o acțiune pluriepisodică, al cărui personaj principal este omul aflat în ipostaza sa adolescentină. Eroul parcurge un drum inițiatic, la finalul căruia va fi răsplătit în chip maxim.
Basmul are caracter bildungsroman, întrucât traseul devenirii viitorului împărat este presărat cu probe ale calităților morale(bunătate, înțelepciune), decât cu probe ale curajului.
Tema basmului este reprezentată de triumful binelui asupra răului. Concret, eroul parcurge o aventură, un drum al maturizării, pentru dobândirea unor valori morale și etice.
Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, călătoria, demascarea răufăcătorului, etc.
Acțiunea se desfășoară lineal prin înlănțuirea secvențelor narative, respectând structura stereotipă a basmului popular. Exista o situație de echilibru, urmată de un episod care dereglează această stabilitate inițială, trecerea unor probe și refacerea balanței cu răsplata eroului.
Timpul și spațiul sunt vagi,
