Rezervatiile Biosferei sunt arii protejate, care imbina conservarea, reprezentand ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila, servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formeaza o retea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea ecologica si reprezinta zone pentru constientizare, educatie si instruire in domeniul mediului. 

        In mod normal, sunt arii cu o zonare particulara, cu diferite intensitati ale managementului si anume: 

- zona strict protejata - pentru protectia stricta a ecosistemelor naturale, care poate fi listata national drept categoria I, II, III sau IV IUCN. 

- zona tampon - pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate, care poate fi listata national drept categoria IV, V sau VI. 

- zona de tranzitie - pentru dezvoltarea activitatilor economice intr-un mod durabil.   

        O Rezervatie a Biosferei poate include mai multe zone strict protejate si asezari umane.

      Rezervatiile Biosferei au fost incluse in sistemul de categorisire IUCN din 1978 drept categoria IX. Liniile directoare prezente nu le trateaza la fel deoarece ariile protejate sunt desemnate la nivel national, sistemul de categorisire IUCN reprezinta o modalitate de clasificare a ariilor protejate pe baza obiectivelor de management iar rezervatiile Biosferei presupun o gama variata de obiective de management. Ca urmare, clasificarea Rezervatiilor Biosferei ca alta categorie ca in sistemul din 1978, nu face altceva decat sa conduca la confuzii, de aceea s-a renuntat la aceasta clasificare. 

      Pe de alta parte, Rezervatiile Biosferei contin adesea o serie de zone de management cu obiective de management diferite, fiecare putand corespunde unei categorii de management IUCN. Astfel, Rezervatiile Biosferei sunt considerate arii care contin una sau mai multe categorii IUCN de arii protejate si nu o categorie separata. Trebuie sa se mentioneze faptul ca Rezervatiile Biosferei echivalente unei singure categorii de management IUCN nu corespund in totalitate conceptului de Rezervatie a Biosferei. 

        Practic insa, situatia Rezervatiilor Biosferei si a ariilor protejate desemnate national este foarte complicata. Unele tari au legislatie conform careia sunt desemnate Rezervatiile Biosferei. Mai comun, termenul este aplicat ariilor protejate existente desemnate sub legislatia nationala. in foarte putine cazuri, Rezervatiile Biosferei nu includ nici o parte a unei arii protejate desemnate. De asemenea delimitarile variaza mult, existand cazuri in care Rezervatiile Biosferei se suse suprapun cu anumite arii protejate si cazuri in care acestea sunt mai mari sau mai mici.

Ariile protejate declarate la nivel national ca apartinand uneia din categoriile IUCN, care respecta criteriile de eligibilitate pentru a fi inscrise pe lista rezervatiilor biosferei sunt inaintate Comitetului National MAB al tarii respective, care le va analiza si trimite Secretariatului Programului UNESCO - MAB (Paris) pentru aprobarea lor ca rezervatii ale biosferei. in particular, fiecare rezervatie a Biosferei trebuie sa indeplineasca trei functii complementare: 

- de conservare a biodiversitatii - accentuand conservarea unui esantion reprezentativ al unor ecosisteme majore; 

de dezvoltare - cu un accent asupra populatiei umane in cadrul biosferei, subliniind un rol integrator pentru comunitatile locale; 

- logistica - realizand combinarea intre cercetarea, educatia, instruirea si monitorizarea in domeniul conservarii. 

International - Programul UNESCO - MAB (Man and Biosphere) 

National - Comitetul National MAB

UNESCO a aprobat pana acum un numar de 311 rezervatii ale biosferei, dintre care 127 sunt in Europa. (IUCN, Parks for Life, 1994) 

In Romania au fost declarate pana acum trei rezervatii ale biosferei, si anume: 

- Delta Dunarii - declarata la 1 septembrie 1990 prin Decretul 983

- Parcul National Retezat - declarat la 10 ianuarie 1980 

- Pietrosul Rodnei - declarat la 10 ianuarie 1980 

        Un tinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci si plante, cu cea mai bogata fauna ornitologica de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) si ihtiologica (reprezentata de cam 100 de specii, din care amintim heringul de Dunare si sturionii, de la care se obtine pretiosul caviar).

         Delta Dunarii este cea mai mare rezervatie de tinuturi umede din Europa. Ea acopera o suprafata de 2.681 km2.

In 1990 UNESCO a inclus Delta Dunarii, cea mai noua forma de relief din România, ferita de "progresul industrializarii", printre rezervatiile biosferei.

        Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o delta.

      Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma literei grecesti "A" (delta) si fiind limitatata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste granite cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° lat N si de maridianul de 29° long. E

       Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km², din care 732 Km² apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 Km², suprafata ce creste annual cu 40m, datorita celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de catre fluviu.

Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte:

 - o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala

 - o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect. 

        Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii.

       Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.

        Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:

-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m

-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.

-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.

       Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negative.

       Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idée reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.

        In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

        Sosita la Patlageanca cu 6400m³/s (in medie), Dunarea se bifurca in doua brate, Chilia la N si Tulcea la sud, brat ce la Ceatalul Ismail se despleteste in Sulina si Sf. Gheorghe.

        Bratul Chilia, cel mai septentrional, formeaza granita cu Ucraina, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii, avand un curs sinuos pe o lungime de 104 Km². De-a lungul sau se insiruie asezarile: Palazu, Pardina, Chilia Veche, Periprava.

       Bratul Sulina situate in mijlocul Deltei, are un curs rectiliniu, canalizat permanent dragat si intretinut pentru navigatia vaselor maritime (pescaj minim 7m). Are o lungime de 71 Km si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii. De-a lungul sau se insira localitatile: Ilganii de Sus, Maliuc, Gorgova, Crisan, Vulturu, Partisani, Sulina.

        Bratul Sf. Gheorghe cel mai meridional, orientat spre sud-est, are un curs sinuos desfasurat pe112 Km si transporta 22% din debit. La varsare formeaza insulele Sacalin considerate un inceput de delta secundara.

        Sectionarea unor meandre in ultimul timp a micsorat a micsorat lungimea cursului navigabil.

        De-a lungul sau se insira asezarile: Nufaru, Mahmudia, Uzlina, Sf. Gheorghe.

     Delta este strabatuta de o multime de canale, garle, rezultate prin regularizarea cursurilor, mlastini si mai ales lacuri: Merhei, Gorgova, Rosu, Lumina, etc.

      Delta Dunãrii este un adevãrat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvaticã europeanã, întreaga faunã de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specificã faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). 

        Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Intre acestia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic.