În contextul actual al învățământului, demersul pedagogic își propune să ofere medii educaționale diferite, adaptate la potențialul și necesitățile de dezvoltare ale fiecărui copil.

Lucrarea de faţă îşi propune abordarea unui subiect de o mare importanţă practică pentru actorii câmpului educaţional, atât profesori, cât şi elevi: etichetarea elevilor în clasă. Ceea ce ne-a preocupat în mod special nu a fost doar prezentarea acestei problematici la nivel teoretic, ci şi realizarea unei cercetări având ca principal scop identificarea prezenţei fenomenelor de etichetare în relaţia profesor – elev, precum şi identificarea efectelor acestor fenomene, în speţă, ale efectelor negative ce influenţează obiectivitatea evaluării. Prin realizarea acestei lucrări ne-am dorit să evidenţiem că investigarea realităţii şcolare, şi în mod special, a interacţiunii din clasă prin metode interpretative contribuie semnificativ la explicarea unor fenomene existente în câmpul educaţional.

Am ales acestă temă întrucăt tot mai mulţi copii care abia au văzut lumina zilei sunt lăsaţi fără ocrotire, fără iubirea de mamă,abandonaţi în spitale. M-am întrebat ce se poate face pentru astfel de situaţii , având în vedere că numărul acestora creşte cu fiecare zi. Cele mai multe cazuri de abandon sunt în familile de rromi, segment al populaţiei oarecum marginalizat şi care trăieşte la limita subzistenţei, pentru ei procrearea nefiind direct proporţionată cu responsabilităţile pe care trebuie să le aibă un părinte vizavi de nou născutul căruia abia i-a dat viaţă.