Ca arbore ornamental, bradul este mai atragator decat molidul, pastrandu-si mai mult timp frunzisul in spatii inchise, ca arbore taiat sau ca verdeata. Bradul trece din sfera culturii materiale in cea spirituala, devenind subiect al lirismului popular. Bradul apartine fundamental culturii arhaice romanesti.

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte tabloul complex al experinţelor moderne din romanul nostru interbelic. O prezentare a acestor experienţe înseamnă însă, o parcurgere aproape integrală a materiei epice din această perioadă, romanul având o evoluţie prin revoluţie. Am considerat necesar un capitol de deschidere care să arate orientările epicului de până la 1918 pentru o mai facilă comparare a structurilor româneşti interbelice cu cele deja existente în literatura noastră de până atunci.

„… pentru ţăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinţă vie, faţă de care se nutreşte un sentiment straniu de adoraţie şi de teamă. El se simte zămislit şi născut din acest pământ ca o plantă fermecată care nu se poate stârpi în vecii vecilor. De aceea pământul este însuşi rostul lui de-a fi. Pământul nostru are un glas pe care ţăranul îl aude şi-l înţelege.” 1 Lovinescu denunţa excesul de literatura rurală, excesul de perspectivă socială, individualismul semănătorist, lipsa de realism. Deşi promovează cu deosebire literatura citadină, subiectivă şi intelectuală ca forme de sincronizare cu metodele vest-europene, salută cu entuziasm apariţia romanului Ion, de Liviu Rebreanu, care, pornind de la o tematică rurală şi socială, depăşeşte decisiv orientările semănătoriste si cele poporaniste.” G.Călinescu spunea că „Liviu Rebreanu este un mare scriitor şi pe drept cuvânt creatorul romanului românesc modern, cu mult asupra a ceea ce epoca lui produsese.2 Romanul lui Liviu Rebreanu reprezintă realizarea integrală a idealului semănătorist. Ceea ce nu au reuşit să dea tendinţă agresivă şi lirismul romantic al acestei şcoli literare, ne-a dat realismul lui Rebreanu : epopeea ţărănimii noastre prinse în celula vieţii unui sat ardelean.

O.Goga a fost şi el cu precădere un poiet al vremii sale, mai cu seamă al celei perioade dramatice din istoria Transilvaniei, cînd oamenii din acel timp tragic aveau conştiinţa acută a unor dezmoşteniţi de ţară, de vatra strămoşească, de libertate; rupţi din întrgul, numit “baştin㔺i răzleţiţi atît de îndrăzneţ de “cei de sus”, fără nici o rezervă, fiind-le călcate în picioare sentimentele – cele mai sincere şi pure sentimente ale ţăranilor “îndrăgostiţi” de meleagurile strămoşeşti. O.Goga a venit ca un umăr de sprijin, ca o consolare a acestor vremi dureroase, mai ales a ţăranilor, cărora le-a dedicat toată viaţa ţi gloria sa şi pe care i-a făcut “personajele” plîngerilor sale, plîngerilor şi confesiunilor sufletului său, învăluit de durerea celor mai obijduiţi oameni în acele vremi- -ţăranii.

Lirica lui Ion Barbu realizează o conexiune între matematică și poezie, acesta înțelegând o anumită geometrie a lucrurilor și transmițând-o, mai departe, prin acest tip de simbolistică aparte.

MODERNISMUL este un curent literar , manifestat in perioada interbelica, ale carui trasaturi sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si promovate prin intermediul revistei „Sburatorul”.