Constituirea echipei de analiză şi evaluare

          Primul pas în aplicareametodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză şi evaluare. Aceasta vacuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii (evaluatori autorizaţi) şitehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.

            Înainte de începereaactivităţii, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate şiprocedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesară o minimădocumentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi proceselor tehnologice careurmează să fie analizate şi evaluate.

            După constituirea echipeide analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea metodei, se trece laparcurgerea etapelor propriu-zise.

       Descrierea sistemului de analizat

            În această etapă seefectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

            - identificarea şi  descrierea  componentelor sistemului şi modului său de funcţionare:scopul sistemului, descrierea  procesuluitehnologic, a operaţiilor de muncă, maşinile  şiutilajele folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte etc.;

            - precizarea  înmod  expres a sarcinii de muncă ce-irevine executantului în  sistem (pe bazafişei postului, a  ordinelor şi  deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbaledate în mod curent etc.);

            -  descrierea condiţiilor de mediu existente;

         -precizarea cerinţelor  de  securitate pentru  fiecare componentă  a sistemului, pe baza                normelor şi  standardelor  de securitate a muncii, precum şi a altoracte normative incidente

 Informaţiile necesarepentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişatehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentruexecutant, caiete de  sarcini,  buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii). O sursă complementară deinformaţii pentru definirea  sistemului o

constituie discuţiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

     Identificarea factorilor de risc din sistem

În această etapă, esenţială pentru calitatea analizei, se stabileştepentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv locde muncă), în baza listei prestabilite (ANEXA 1) ce disfuncţii poate prezenta,în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare.

    Pentru identificareatuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcţionă riisistemului şi deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fieprintr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativpuţin periculoase, în care disfuncţiile accidentogene (sau generatoare deîmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui deevenimente.

       De asemenea, simularea sepoate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer.

   Indiferent de soluţia adoptată, metodele de lucru sunt observarea directăşi deducţia logică.

            În cazul factorilor derisc obiectivi (generaţi de mijloacele de producţie sau mediul de muncă), identificarea lor este relativ uşoară,cunoscându-se parametrii şi caracteristicile funcţionale ale maşinilor,utilajelor, instalaţiilor, proprietăţile fizico-chimice ale materiilor şimaterialelor utilizate, sau buletinele de analiză a condiţiilor de mediu.

            Referitor la executant,operaţia este mult mai dificilă şi implică un grad ridicat de nedeterminare. Pecât posibil, se analizează toate erorile previzibile şi probabile ale acestuiaîn raport cu sarcina de muncă atribuită, subforma omisiunilor şi acţiunilor sale greşite, şi impactul lor asuprapropriei sale securităţi şi asupra celorlalte elemente ale sistemului.

            Identificarea factorilorde risc dependenţi de sarcina de muncă se realizează, pe de o parte, prinanaliza conformităţii dintre conţinutul său şi capacitatea de muncă aexecutantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte, prin precizareaeventualelor operaţii, reguli de muncă, procedee de lucru greşite.

    Factorii de riscidentificaţi se înscriu în FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ (ANEXA 6), undese mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare:descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul

factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şidimensiuni, curba C_z etc.).

       Evaluarea riscurilor

   Pentru determinareaconsecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se utilizează lista dinANEXA 2. Gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grileidin ANEXA 3. Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă agravităţii consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor demuncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuride muncă similare.

      Pentru determinareafrecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din ANEXA 3. Încadrarea înclasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică saude calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal,lunar, anual etc.). Intervalele respectivese transformă ulterior în probabilităţi exprimate prin număr deevenimente posibile pe an.

       Rezultatul obţinut în urmaprocedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (ANEXA4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (ANEXA 6). Cu ajutorul scalei deîncadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluripentru fiecare factor de risc în parte (niveluri de risc parţiale). Se obţineastfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dăposibilitatea stabilirii unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie,funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.

         Nivelul de risc global(Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de riscstabilite pentru factorii de risc identificaţi. Pentru ca rezultatul obţinut săreflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element deponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.

        În acest mod, factorul cucel mai mare nivel de risc va avea şi rangul cel mai mare. Se elimină astfel  posibilitatea  ca efectul  de  compensare între extreme, pe care-l implicăorice medie statistică, să mascheze prezenţa factorului cu nivel maximde risc.

      Nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala deîncadrare a nivelurilor derisc/securitate, construită pe principiul invers proporţionalităţii nivelurilorde risc şi securitate.

        Atât nivelul de riscglobal, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de muncă .

    În cazul evaluării unormacrosisteme (sector, secţie, întreprindere), se calculează media ponderată anivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de muncăanalizat din componenţa macrosistemului (locurile de muncă analoge se considerăca un singur loc de muncă), pentru a se obţine nivelul global de securitate amuncii pentru atelierul/secţia/sectorul sau întreprinderea investigată - N_g.

CUPRINS:

    DESCRIEREA METODEI

        1. Scop şi finalitate

        2. Principiul metodei

        3. Etapele metodei

        4. Instrumente de lucru utilizate

    APLICAREA METODEI

        1. Procedura de lucru

        2. Condiţii de aplicare

    EVALUAREA NIVELULUI DE RISC DE ACCIDENTARE SAU ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ LA SECŢIA MOARĂ GRÂU DIN CADRUL SC DOBROGEA GRUP SA

1. DESCRIEREA LOCULUI DE MUNCA

2. FACTORI DE RISC IDENTIFICAŢI

ANEXE

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUARII