1.1 Diferenţierea noţiunilor de personal şi de resursă umană
Societatea dispune de două categorii de resurse pentru desfăşurarea activităţilor economice şi sociale: primare şi derivate.
Resursele primare sunt reprezentate de:
1.- potenţialul demografic cu componenta sa cea mai importantă din punct de vedere economic, resursele de muncă, adică resursele umane;
2.- potenţialul de resurse naturale.
Resursele derivate sunt formate pe baza şi cu ajutorul resurselor primare (maşini, utilaje, instalaţii tehnologice, cunoştinţele şi experienţa ştiinţifică). Existenţa şi utilizarea concomitentă a celor două categorii de resurse stă la baza proceselor economice, fiecare avându-şi rolul său în derularea acestora.
Resursele naturale primare şi derivate (maşini, utilaje, instalaţii tehnologice) reprezintă condiţia materială iniţială a desfăşurării oricărei activităţi economice. Fără existenţa acestora, procesele economice ar fi lipsite de baza materială şi, deci, procesele respective nu ar putea avea loc.
Resursele umane - atât cele primare (resursele de muncă), cât şi cele derivate (cunoştinţele ştiinţifice şi experienţa de muncă a oamenilor), prin acţiunea lor concretă şi prin activitatea complexă ce o desfăşoară, pun în valoare resursele materiale, având un rol activ.
Cele două categorii de resurse - materiale şi umane - indiferent de gradul lor de folosire sau nefolosire au un caracter limitat, de unde şi necesitatea utilizării lor cu maximă eficienţă.
Din punctul de vedere al utilizării lor în timp, se remarcă faptul că resursele materiale pot fi stocate şi puse în operă atunci când nevoile sociale impun şi posibilităţile tehnico-economice permit acest lucru. Resursele umane însă, reprezintă o categorie de resurse perisabile. Neutilizarea în timp a acestora reprezintă o pierdere socială care nu mai poate fi recuperată.
Activitatea economică, privită ca suport al existenţei şi dezvoltării societăţii, trebuie să se realizeze în condiţii de utilizare raţională şi eficientă a factorilor de producţie: natura, munca şi capitalul.
Definind noţiunea de resursă, o „rezervă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat” , resursele umane ar putea fi definite ca fiind acea „rezervă de muncă de care dispune societatea şi care poate fi utilizată în diferite ramuri şi domenii de activitate, fiind reprezentate de totalul populaţiei în vârstă aptă de muncă la momentul respectiv” .
În contextul structurii sistemului macroeconomic a avuţiei naţionale, resursele umane sau potenţialul uman, reprezintă componenta esenţială a acesteia.
Ca sistem macroeconomic, avuţia naţională, este structurată pe 4 subsisteme: resurse umane, resurse naturale, resurse materiale acumulate, potenţialul creativ al naţiunii.
Resursele umane sau potenţialul de muncă reprezintă componenta fundamentală a sistemului avuţiei naţionale, de care depinde antrenarea tuturor celorlalte subsisteme din cadrul acestuia. La nivel naţional, singura sursă de alimentare a resurselor umane, a pieţei muncii o reprezintă totalitatea persoanelor potenţial active, adică populaţia în vârstă legală de muncă şi aptă pentru a munci.
Resursele naturale sunt reprezentate de pământ, suprafaţa ţării şi resursele solului, având ca elemente: fondul funciar, fondul forestier, fondul de vânătoare şi pescuit, rezerva de substanţe minerale utile, resursele de apă şi potenţialul hidrografic, platforma maritimă continentală.
Subsistemul resurselor naturale, puse în valoare de resursele umane, pe baza propriei experienţe, dar şi a însuşirii de cunoştinţe noi prin intermediul potenţialului creativ al naţiunii, au permis crearea resurselor materiale ce s-au acumulat de-a lungul anilor sub diferite forme.
CUPRINS
CAPITOLUL 1 3
DEFINIREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE 3
1.1 DIFERENTIEREA NOTIUNILOR DE PERSONAL SI DE RESURSA UMANA 3
1.2 EVOLUTIA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE 8
1.3 ACTIVITATILE PRINCIPALE DIN DOMENIUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE 14
1.4. COMPARTIMENTUL DE RESURSE UMANE 19
CAPITOLUL 2 24
ACTIVITĂŢI SPECIFICE DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE 24
2. 1. RAŢIUNEA, CONCEPTUL ŞI ETAPELE PROCESULUI 24
DE PLANIFICARE A RESURSELOR UMANE 24
2.2. RECRUTAREA, SELECŢIA, INTEGRAREA ŞI 27
PROMOVAREA PERSONALULUI 27
2.2.1. PARADIGME ALE PROCESULUI DE 27
RECRUTARE - SELECŢIE 27
2.2.2. ANALIZA POSTULUI 28
CONŢINUT, ROL ŞI METODE UTILIZATE 28
2.2.3. RECRUTAREA, SELECŢIA SI INTEGRAREA 33
CAPITOLUL 3 40
ORGANIZAREA RESURSELOR UMANE LA I.S.J. VÂLCEA 40
3.1. SELECŢIA ŞI RECRUTAREA PERSONALULUI DIDACTIC PENTRU OCUPAREA FUNCŢIILOR DE INSPECTOR GENERAL ŞI INSPECTOR GENERAL ADJUNCT 43
3.2. SELECŢIA ŞI RECRUTAREA PERSONALULUI DIDACTIC PENTRU OCUPAREA FUNCŢIILOR DE INSPECTOR ŞCOLAR DE SPECIALITATE 62
CAPITOLUL 4 89
PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE LA I.S.J. VÂLCEA 89
BIBLIOGRAFIE 94
