TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE PREZENT SI PERSPECTIVE
Schimbările declanşate în societatea românească de la Revoluţia din 22 Decembrie 1989 au pus în sectorul economic problema înfăptuirii unei profunde reforme , a cărei esenţă o constituie trecerea la economia de piaţă şi privatizarea .
Ca un prim pas spre privatizare, Guvernul României a aprobat prin Hotărârea nr. 19/10 ianuarie 1991 înfiinţarea unor administraţii cu statut de regii autonome si societăţi comerciale pe acţiuni din domeniul transporturilor navale. Prin articolul 7 al acestui act normativ a intrat in vigoare si Regulamentul de organizare si funcţionare a Administraţiei Portului Constanta
Hotărârea a transformat companiile de navigaţie în societăţi comerciale pe acţiuni: NAVROM SA , ROMLINE SA şi PETROMIN SA , specializate în transportul mărfuri şi pasageri cu nave proprii sau închiriate , exploatarea petrolierelor şi mineralierelor , activităţi de brokeraj , reparare , cumpărări şi vânzări de nave .
Cu derularea produselor petroliere se ocupă societatea OIL TERMINAL SA , care are în gestiune terminalul de petrol .
În portul Constanţa Nord au acces petroliere de până la 80.000 tdw , care pot fi operate la 7 dane. Acostarea petrolierelor de mare tonaj , 150.000 165.000 tdw , se face la molul de sud , unde s a construit o estacada prevăzută cu instalaţii speciale pentru încărcarea si descărcarea automata a petrolului.
Petrolul , pentru o perioada destul de îndelungată , va mai constitui o importantă sursă de energie a omenirii .
În accepţiunea ultimului congres al petrolului , care a avut loc în capitala Argentinei , Buenos Aires , petrolul brut sau ţiţeiul reprezintă un amestec complex de hidrocarburi solide si gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide , asociate în proporţii diverse. De aici şi marea varietate a ţiţeiului şi implicit a produselor ce se pot obţine din prelucrarea acestuia .
A rezultat din descompunerea lentă a materiei organice , a planctonului depus pe fundul unor bazine marine cu apa sărata şi puţin adânca (mări interioare , golfuri , lagune) si unde , sub influenta bacteriilor s a transformat in nămoluri sapropolice , ulterior supuse mai multor transformări succesive.
Acţiunea conjuncturală , particulară a unui complex de factori ( tectonici , presiuni litostatice a straturilor superioare zăcământului de petrol ) determină deplasarea petrolului din zona de formare ( rocile de origine sau rocile mama ) într o alta masă de roci poroase ( nisipuri , gresii , calcare , dolomite ) pe care le impregnează formând un adevărat “ magazin de petrol ” ( cunoscute sunt , spre exemplu , gresiile de Klirova din Subcarpaţii Moldovei ) .
Migrarea petrolului în zăcământ prezintă o mare importantă , permiţând apropierea de suprafaţă şi deci o extracţie facilă cu cheltuieli minime .
Sub raport tectonic acumulările de petrol pot fi cantonate de regula în anticlinale, asimetrice sau simetrice ( domuri ) .
Ca materie primă ce a mobilizat în jurul sau atâtea energii şi a revoluţionat tehnicile industriale si de transport , petrolul a fost semnalat cu mult înainte de începerea exploatării pe scara industrială .
Herodot , Plutarh şi Strabe au făcut încă din antichitate (cu 3000 ani i.e.n.) în lucrările lor menţiuni asupra existenţei petrolului în regiuni din zona Golfului Piersic. Mai mult , sub formă de bitum natural , petrolul era folosit în Orientul Mijlociu cu 5000 6000 de ani i.e.n. ca liant şi izolant în construcţia zidurilor Babilonului precum şi la călăfătuirea corăbiilor ori ca medicament . Sumerienii , se pare , au cunoscut smoala pe care o foloseau ca liant la construcţia mozaicurilor , iar chinezii au executat chiar foraje pentru descoperirea petrolului cu 2000 de ani i.e.n. .
În Europa , tot în perioada antică , petrolul este atestat documentar în lucrările lui Pliniu cel Bătrân , în Sicilia , iar prin săpături arheologice în Dacia (podoabele de bitumen natural de la Popaia , jud.Bacau) , numeroase lucrări care prezintă viaţa şi obiceiurile dacilor amintind şi de cunoaşterea petrolului .
Multă vreme petrolul a fost utilizat în stare naturala şi mai mult pe plan local , fără ca oamenii să i acorde o importanţă deosebită . Menţiunile , mai rare despre această bogăţie , în evul mediu , sunt completate cu frecventele semnalări privind prezenta bitumenului natural in unele tari din Europa (Franta, Italia, Elvetia) şi Asia (Birmania, China, s.a.) .
În România , exploatarea petrolului prin puţuri este menţionată în Moldova (Lucaceşti) în anul 1440, marele cărturar Dimitrie Cantemir sesizând exploatarea catranului sau bitumului amestecat cu apă pe care ţăranii noştri îl folosesc în mod obişnuit la unsul roţilor, la Tazlau Sărat, nu departe de Moineşti. De asemenea , în prima jumătate a secolului al XIX lea , domnitorul Alexandru Şuţu dă o poruncă vameşilor din Câmpina (16 februarie 1819) ca să trimită “ patru sute vedre păcură fără apă din izvoarele de la Ţintea şi Doftanesti ”. De la Păcureţi ( Prahova ) se extrăgeau în 1835 “ până la 80 de kilogramuri ” pe zi din gropi săpate .
Folosinţele principale ale petrolului sunt , în principal , în combustie , ca lubrifiant şi ca materie primă în chimie. Utilizarea în procesele de combustie este conferită de randamentul energetic deosebit de mare , dispunând de o putere calorică cuprinsă între 9000 11000 Kcal/kg. La aceasta se adaugă avantajul arderii fără produse reziduale (cenuşă ) care ar putea aduce prejudicii integrităţii mediului înconjurător. În plus , poate fi transportat la mari distante şi distribuit prin reţele de conducte .
Aceste calităţi explica folosirea petrolului în cea mai mare parte (94 95 % din producţie ) în scopuri energetice, creşterea preţului petrolului constituind unul din factorii importanţi ai declanşării şi accentuării crizei energetice mondiale .
1.1 Clasificarea ţiţeiurilor
În general , diferitele accepţiuni taxonomice privind clasificările petrolului au în vedere condiţiile geologice , de formare şi înmagazinare a acestuia. Astfel , după proprietăţile fizice (densitate) se deosebesc :
- petrol foarte uşor (0.730 0.820 gr/cm3) ;
- uşor (0.820 0.900 gr/cm3) ;
- greu (0.900 1.040 gr/cm3) .
După compoziţia chimică se disting : petrolul parafinos , semiparafinos , aromatic şi asfaltic ( naftenic ) .
Unul din criteriile importante de departajare a diferitelor sorturi de petrol îl constituie conţinutul de sulf , acesta diminuând valoarea petrolului şi implicând procedee speciale de rafinare , obţinerea unor produse de distilare de calitate medie , având în plus efecte corozive . Se disting din acest punct de vedere petrolul sărac în sulf ( sub 1 % ) şi bogat în sulf ( 1 5% şi peste ) .
Proprietăţile chimice sunt decisive în determinarea valorii petrolului şi îndeosebi în industria de rafinare . Petrolurile foarte uşoare şi uşoare de exemplu permit obţinerea produşilor superiori de distilare ( benzine uşoare şi gaze de rafinare) , pe când cele grele obţinerea unor fracţiuni inferioare (motorine) sau reziduale (combustibili) folosiţi în ardere . De asemenea , de compoziţia chimică depind unele proprietăţi fizice ca densitatea şi vâscozitatea. Astfel , cu cât vâscozitatea este mai redusă cu atât zăcământul petrolier poate fi recuperat în procent mai mare. În cazul unui zăcământ cu vâscozitate mare recuperarea primară nu depăşeşte 10% pe când , în cazul petrolurilor uşoare şi foarte uşoare , gradul de recuperare poate ajunge până la 60% şi mai mult ( cazul petrolului din Arabia Saudita ) .
Exploatarea industrială a petrolului este plasată la jumătatea secolului XIX lea datorita descoperirii sistemului de forare prin sonde mecanice experimentat în S.U.A., apoi în Rusia şi România , precum şi a descoperirii sistemului de separare a petrolului lampant ( Franţa, 1854) şi de construirea primelor rafinării .
CUPRINS
Partea I - Introducere in istoricul transportului petrolier
Capitolul I :
Transportul produselor petroliere prezent si perspective…………2
1.1 Clasificare ţiţeiuri …………………………………………….7
1.2 Rezervele mondiale de petrol – repartizare……………….. 9
1.3 Comerţul mondial cu petrol……………………………….... 15
Partea II – Studiul produselor petroliere
Capitolul II :
Studiul produselor petroliere transportate pe mare…………….. 17
2.1 Clasificarea produselor petroliere………………………. 17
2.2 Principalele caracteristici …………………………………. 21
Partea III – Tancuri petroliere . Operaţiuni speciale
Capitolul III :
Caracteristici constructive ale tancurilor petroliere ……………. 24
3.1 Caracteristici constructive conform Convenţiei MARPOL
3.2 Descrierea tancurilor petroliere – repartiţia pe zone ……..26
3.2.1 Secţiune prova ………………………………………….26
3.2.2 Secţiunea centru ………………………………………..27
3.2.3 Secţiunea pupa …………………………………………28
3.3 Instalaţii specifice navelor tanc petrolier
3.3.1. Instalaţia de încărcare / descărcare …………………….. 29
3.3.2. Instalaţia de încălzire a mărfii……………………………34
3.3.3. Instalaţia de ventilaţie tancuri……………………………35
3.3.4. Instalaţia curăţare şi degazare tancuri……………………36
3.3.5. Instalaţia de gaz inert – situaţii de inertare………………37
3.3.6 Instalaţia de balast……………………………………….42
Capitolul IV :
Curăţarea şi degazarea tancurilor petroliere …………………….43
4.1. Operaţiuni de curăţare şi spălare
4.1.1. Pregătirea pentru începerea operaţiunilor
de curăţare si spălare ……………………………….44
4.1.2. Metoda manuală ……………………………………44
4.1.3. Operaţiunea “ gas-free”……………………………..46
4.1.4. Metoda cu maşini automate de spălare…………….49
4.1.5. Spălarea cu ţiţei ( COW – Crude oil washing )…….55
4.1.6. Exemplu de spălare la o navă de 150000 tdw………57
4.2. Metode şi procedee de întreţinerea tancurilor …………… 59
4.3. Gresarea părţilor mobile…………………………………….61
Capitolul V :
Măsuri de protecţie a muncii , de prevenirea si stingerea incendiilor în timpul exploatării tancurilor petroliere ………………………..63
5.1 Măsuri luate la bordul navelor pentru predarea produselor petroliere ………………………………………………….63
5.2 Măsuri de protecţia muncii pe timpul operaţiunilor de curăţare si spălare a tancurilor ……………………………………64
5.3 Combaterea incendiilor - măsuri şi instalaţii de stingere incendiu la bord ……………………………………………. …66
Capitolul VI :
Problema poluării mediului marin ………………………………..75
6.1 Convenţia MARPOL – Londra 1973 ………………………….. 78
6.2 Codul de prevenire a poluării ( pentru navele petroliere ) …….79
Partea IV – Terminalul petrolier
Capitolul VII :
Amenajări în terminalul petrolier destinate exploatării navei tanc petrolier …………………………………………………………. 83
7.1 Depozite petroliere …………………………………………..83
7.2 Terminalul petrolier – Insule offshore ……………………..86
7.3 Sisteme de geamandură individuală de legare pentru
operarea tancurilor petroliere ……………………………87
Partea V - Concluzii :
1. Necesitatea operaţiunilor de spălare – curăţare tancuri ………91
2. Costul acestor operaţiuni ……………………………………….92
