2.1. Noţiunea de eroare

În termeni generali, eroarea semnifică „lipsa de concordanţă între percepţiile noastre şi realitatea obiectivă” (cf. Dicţionarului Limbii Române Contemporane, vol. II, Editura Academiei RPR, 1956 p.218). O a doua semnificaţie a noţiunii de eroare este aceea de „diferenţă între valoarea reală a unei mărimi şi valoarea măsurată ori calculată a acelei mărimi” (ibidem, p.218).

Este evidentă semnificaţia bivalentă a erorii, şi anume aceea largă, ce se referă în cei mai generali termeni la diferenţa între ceea ce percepem sau credem şi realitatea obiectivă, şi cealaltă mai îngustă,  referitoare strict la observarea sau măsurarea unei mărimi anume (de exemplu a relevmentului giro Rg).

În consecinţă, în practica navigaţiei va trebui să se facă o distincţie netă între următoarele noţiuni:

1. Eroarea de navigaţie, ce reprezintă o abatere importantă de la drumul navei nedescoperită la timp şi necorectată eficient, care poate duce la mărirea nejustificată a duratei marşului, la coliziune sau la eşuare.

2. Eroarea de observare sau măsurare a unui parametru de navigaţie, ce reprezintă o abatere a valorii obţinute pentru un parametru de navigaţie (drum, viteză, relevment, înălţime la un astru, etc.) faţă de valoarea reală a acelui parametru. Erorile de observare au impact asupra preciziei determinării punctului (poziţiei) navei şi, prin extensie, produc la rândul lor erori de navigaţie.

    2.2. Erori de navigaţie

Procesul de conducere a navei implică decizii şi acţiuni care ies din tiparele aplicării mecanice a principiilor teoretice în practică şi ca urmare presupune şi elemente de artă. Suntem obligaţi să admitem în consecinţă că navigaţia, pe lângă ştiinţă, este şi o artă. Stăpânirea capacităţii de a conduce nava se dobândeşte în timp, în urma unei practici îndelungate şi necesită calităţi deosebite: spirit de observaţie, spirit critic, capacitate de orientare, fler, hotărâre în luarea deciziilor şi punerii lor în aplicare. Comandanţii de nave deţin aceste calităţi, le rafinează şi încearcă să le impună ofiţerilor bordului. Cu toate acestea, erorile de navigaţie reprezintă o realitate, iar apariţia lor (în contextul super-tehnologizării navelor maritime) constituie un paradox. Cauzele care duc la apariţia erorilor de navigaţie sunt:

1- Folosirea de aparate, dispozitive şi echipamente de navigaţie defecte sau neetalonate;

2- Necunoaşterea suficientă a raionului de navigaţie;

3- Neglijarea sau greşita interpretare a influenţei factorilor de mediu;

4- Necorectarea documentelor nautice;

5- Citirea cu eroare grosieră (cu modul foarte mare) a indicaţiilor echipamentelor de bord.

6- Riscul apropierii de coastă fără mijloace de asigurare hidrografică, pe timp de noapte;

7- Încrederea exagerată, uneori exclusivă, în capacitatea de apreciere „din ochi” a situaţiei;

8- Controlul  superficial al drumului navei în navigaţia costieră;

9- Determinarea eronată a poziţiei navei.

Această ultimă cauză are o importanţă majoră, şi reprezintă principala sursă a accidentelor, în special a eşuărilor. Eroarea în poziţie înglobează erorile de observare şi de aceea necesită o atenţie specială, corelarea cu acestea fiind indispensabilă. În mod special se vor evidenţia alte două surse importante de erori de navigaţie:

10- Erori de indicare ale radarului de navigaţie;

11- Erori specifice sistemului GPS.

    2.3. Erori de observare/măsurare a parametrilor de navigaţie

    Aşa  cum s-a precizat deja, eroarea de observare este „o abatere mică a valorii obţinute pentru o mărime oarecare faţă de valoarea reală a acesteia şi este o expresie a preciziei cu care s-au executat observaţiile în scopul determinării punctului navei” (cf. Popa C., 1982, p.7).

    O serie de cauze fac ca inevitabil valoarea măsurată să fie diferită de cea adevărată a mărimii ce face obiectul măsurătorii:

1 – imperfecţiunea instrumentului;

2 – imperfecţiunea metodei adoptate pentru executarea măsurătorii;

3 – imperfecţiunea organelor de simţ ale observatorului;

4 – imperfecţiuni impuse de factorii de mediu.

    Majoritatea autorilor clasifică erorile de măsurare/observare a parametrilor (de navigaţie, în cazul nostru) în:

1 – erori sistematice;

2 – erori accidentale.

NOTĂ: O a treia categorie de erori ce apar frecvent în practica măsurării parametrilor de navigaţie este cea a erorilor grosiere. Aceste erori se datorează neatenţiei observatorului iar trăsătura principală este aceea că mărimea/modulul lor este mare, având ordinul de mărime egal cu ordinul de mărime al parametrului observat. De exemplu, la măsurarea unui relevment giro, observatorul, din neatenţie, citeşte la alidadă valoarea eronată Rg=214o5 în locul celei corecte Rg=241o5. Cu alte cuvinte, din lipsă de concentrare, deşi vede clar că firul reticular se află pe gradaţia 24105, observatorul notează 214o5. Eroarea grosieră comisă este de 27o0, având, aşa cum s-a spus, ordinul de mărime al relevmentului măsurat. Acelaşi gen de erori se pot strecura şi în procesul de calcul, sursa principală constituind-o lipsa de atenţie. Eroarea grosieră se evidenţiază imediat, deoarece după trasarea dreptelor de relevment pe hartă, punctul observat se va găsi într-o poziţie aberantă (foarte departe de punctul estimat sau pe uscat). Eroarea grosieră se îndepărtează prin repetarea seriei de măsurători. O eroare grosieră nedepistată sau necorectată la timp „va genera o eroare de navigaţie”, având rezultate de cele mai multe ori grave. Din acest motiv, eroarea grosieră de măsurare/observare ar putea fi încadrată mai degrabă la categoria „erori de navigaţie” decât la categoria „erori de măsurare/observare” acestea din urmă având ca trăsătură distinctă modulul mic (conform definiţiei), întotdeauna cu cel puţin un ordin de mărime  (10-1) mai mic decât valoarea parametrului măsurat.

2.3.1.Erorile sistematice

Erorile sistematice, aşa cum sugerează denumirea lor, sunt „erori care se propagă cu acelaşi modul şi cu acelaşi semn în toate măsurătorile (observaţiile) executate în cadrul unei sesiuni/serii de observaţii (măsurători).”

În consecinţă, legile fizice care generează erorile sistematice se pot deduce sau determina practic, reducerea sau chiar înlăturarea acestora fiind posibilă în practica navigaţiei.

Erorile sistematice sunt erori care întotdeauna apar pe baza unor anumite legi, care pot fi cunoscute si studiate de la caz la caz. Influenta acestora poate fi înlăturata sau redusa la minimum prin introducerea de corecţii.

    Din punctul de vedere al factorilor care la determina, erorile sistematice sunt de trei feluri: instrumentale, personale (individuale) si teoretice.

    Erorile instrumentale sunt erori date  de instrumentul cu care se executa observaţiile. Daca in prealabil instrumentul se studiază si se etalonează rezultatele, se pot deduce corecţii corespunzătoare care, introduse in rezultatele obţinute, vor înlătura erorile instrumentale.

    Erorile personale (individuale) sunt erori proprii observatorului. Doi observatori, folosind acelaşi instrument si executând observaţii in condiţii exterioare identice, pentru una si aceeaşi mărime vor găsi valori care cat de cat vor diferi intre ele.

    Erorile personale depind de experienţa, starea sufleteasca si sensibilitatea organelor de simt ale observatorului. Pe baza practicii, erorile personale se pot determina si elimina din calcul.

    Erorile teoretice sunt erori datorate condiţiilor exterioare, adică mediului in care se executa observaţiile. In aceasta categorie intra erorile  cauzate de influenta temperaturii mediului înconjurător, curbura suprafeţei terestre, refracţia atmosferica si altele.

Influenta erorilor teoretice, de asemenea, poate fi înlăturata prin introducerea de corecţii corespunzătoare.

    Din punctul de vedere al caracterului lor, erorile sistematice sunt: variabile progresive, cu acţiune unilaterala, periodice, constante si mixte.

Introducere............................................................................................... 1

Partea I

• CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE DE PROBABILITĂŢI ŞI STATISTICĂ MATEMATICĂ…………. 2

• CAPITOLUL II

ERORI SISTEMATICE ŞI ERORI ACCIDENTALE…………………………………..……… 6

• CAPITOLUL III

ERORI VECTORIALE ŞI ERORI ELIPTICE…………………………………………………. 36

• CAPITOLUL IV

LINII DE POZIŢIE……………………………………………………………………………………. 40

• CAPITOLUL V

EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A LOCULUI DE INTERSECŢIE A

 LINIILOR DE POZIŢIE…………………………………………………………………………….. 48

 Partea II a

• DESCRIEREA ŞI UTILIZAREA PROGRAMULUI………………………………………… 56

• SCHEMA LOGICĂ A PROGRAMULUI………………………………………………………. 61

• CODUL SURSĂ AL PROGRAMULUI………………………………………………………… 62

• CONCLUZII………………………………………………………………………………………… 76

• BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….…………….. 77