Lucrarea ,, Dinamica accidentelor rutiere la contactul autovehicul – pieton” încearcă într-o mică măsură să abordeze problematica accidentelor autovehicul – pieton, rolul pe care îl joacă conducătorul auto, pietonul, la desfăşurarea evenimentelor rutiere şi funcţia importantă ce o deţine expertul tehnic în elaborarea expertizei tehnice, din care rezultă modul cum s-a produs accidentul rutier, cauzele şi vinovaţii.

În epoca contemporană, dominată de nenumărate şi remarcabile realizări tehnice, de diversificarea mijloacelor de transport şi sporirea semnificativă a vitezei de circulaţie, rolul experţilor tehnici a crescut pretutindeni, iar România face parte din ţările care au tratat cu maximă seriozitate problemele circulaţiei auto, atât în ce priveşte pe conducătorii auto profesionişti, cât şi pe amatori, atribuind tuturor formelor de investigare ştiinţifică a problemelor socio – psihologice ale conducerii auto, popularizării normelor de circulaţie, lărgirii orizontului de cunoaştere al celor care exercită conducerea autovehiculelor, cât şi expertizei tehnice auto o importanţă deosebită.

Expertiza tehnică auto fără a se confunda cu expertiza criminalistică a accidentelor de circulaţie, este menită să pună, cu înalt simţ de răspundere, la dispoziţia organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti date apte să elucideze tot ce vizează construcţia, exploatarea, întreţinerea şi reparaţia autovehiculelor, dând de asemenea răspunsuri calificate la probleme fundamentale de circulaţie rutieră şi tehnică auto. Dacă expertului criminalist i se cere să stabilească dinamica accidentului după urmele create în câmpul infracţional, să determine direcţia de deplasare a autovehiculelor după urmele lăsate pe segmentul de drum, să aprecieze care a fost locul impactului, să indice momentul în care a apărut starea de pericol, să stabilească spaţiul parcurs de victimă în câmpul vizual al şoferului, spaţiul parcurs de autovehicul din momentul apariţiei stării de pericol până în cel al impactului, poziţia autovehiculului sau a victimei în momentul impactului, să calculeze viteza după urmele de frânare, de derapare sau răsturnare, să evalueze şi să demonstreze posibilităţile de evitare a accidentului şi să stabilească relaţiile de timp în care sau derulat anumite secvenţe ale accidentului şi expertul tehnic auto, este frecvent consultat de organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti cu privire la asemenea aspecte, cerându-i-se în mod preponderent să dea răspuns la problemele de natură tehnică privind construcţia, funcţionarea şi exploatarea autovehiculelor, în măsura în care acestea afectează circulaţia rutieră, explicând circumstanţele de ordin tehnic în care s-au produs faptele cu caracter penal.

Orice raport de expertiză tehnică auto trebuie să se transforme din momentul elaborării şi într-o sursă de informare referitoare la încălcările şi neregulile care generează accidente, să dezvăluie cu fermitate indisciplina din domeniul funcţionării, exploatării, întreţinerii mijloacelor auto, pentru că, aşa cum se menţionează îndeobşte, orice trecere cu vederea a carenţelor de ordin tehnic, ca şi toleranţa faţă de micile defecţiuni ale maşinii, alături de neglijenţă, neatenţie, exercitarea cu nesocotinţă a unor manevre, uşurinţa, încrederea nelimitată în posibilităţile autovehiculului sau încălcarea prevederilor, inclusiv a celor de ordin tehnic, care reglementează această materie, reprezintă invariabil cauze sau condiţii favorizante ale unor evenimente, cu urmări, adesea, foarte grave.

Plecând de la aceste lucruri am tratat, în primele capitole, noţiuni de bază ale dinamicii autovehiculelor rutiere, ale expertizei tehnice, legate de conducătorul auto şi pietoni. Am prezentat în continuare grafice şi statistici privind dinamica accidentelor rutiere. În ultimele capitole sunt prezentate exemple de raporturi de expertiză tehnică auto.

A conduce un automobil, este poate unul dintre cele mai banale lucruri. Nu se pot da sfaturi cu privire la câte rotaţii trebuie să efectuezi cu volanul la o întoarcere, cu ce intensitate să apeşi pe pedala de frână pentru a avea o eficienţă maximă a frânării, cum să eviţi un pieton ce traversează strada prin locuri nepermise ce apare brusc în faţa autovehiculului.

Gaston Berger spunea că “trebuie să înveţi să fii fericit în mişcare”. Da, dar această mişcare trebuie să ţină cont de faptul că nu eşti singurul care te mişti, că în jurul tău toată lumea se mişcă şi pentru a avea grijă de viaţa şi siguranţa ta ca pieton sau şofer, trebuie respectate cu stricteţe regulile de circulaţie şi normele de conduită preventivă.

Circulaţia pe drumurile publice este o activitate complexă cu adânci implicaţii în viaţa oamenilor. De aceea, se acţionează permanent, prin toate mijloacele, ca aceasta să se desfăşoare în condiţii de deplină siguranţă atât pentru viaţa cetăţenilor de la cei mai mici, până la cei mai mari, cât şi pentru integritatea bunurilor materiale. Cu toate condiţiile create pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a traficului, ritmul şi proporţiile în care evoluează circulaţia rutieră, pe de o parte şi comportamentul unor participanţi la trafic, pe de altă parte, determină producerea evenimentelor de circulaţie cu toate consecinţele negative ce decurg din acestea. 

  Accidentul de circulaţie – considerat un adevărat flagel al civilizaţiei moderne, paradox unanim acceptat şi recunoscut al civilizaţiei secolului nostru – se află în plină dezbatere şi studiere implicând abordarea în tot complexul său de elemente tehnico-organizatorice, medicale şi sociale.

Se are în vedere faptul că, accidentele produse în cadrul traficului rutier figurează în prezent printre primele cauze de deces de pe întreg globul pământesc, urmând după bolile cardio-vasculare şi după cele provocate de tumori ale corpului omenesc.

Analizele statistice întăresc concluzia că accidentele nu sunt imprevizibile sau inevitabile, cu toate că apariţia lor este aleatoare. Principalele cauze ale accidentelor de circulaţie datorate conducătorilor auto sunt următoarele :

• excesul de viteză

• efectuarea greşită a manevrelor de depăşire

• nerespectarea normelor privind acordarea priorităţii

• consumul de alcool

• neverificarea stării tehnice

• starea de oboseală a conducătorului auto.

        Factorii care concură la producerea accidentelor rutiere se pot grupa în două mari categorii :

-factori externi

-factori interni.

Din categoria factorilor externi fac parte starea tehnică a autovehiculului, starea căii rutiere, condiţiile meteorologice şi de vizibilitate.

Dintre sistemele autovehiculului care concură la siguranţa circulaţiei şi necesită o verificare periodică amintim : -sistemul de direcţie,

-sistemul de frânare,

-sistemul de iluminare,

-sistemul de rulare.

Eficacitatea unui sistem rutier – ca factor extern care concură la producerea accidentelor rutiere – se poate aprecia în funcţie de următorii parametri :

• intensitatea circulaţiei 

• viteza medie de circulaţie

• numărul de evenimente de circulaţie.

        Intensitatea circulaţiei este un indicator de bază în aprecierea fluxului de trafic şi este neuniformă în timp, modificându-se în anumite ore din zi, zile ale săptămânii şi luni ale anului, ceea ce influenţează negativ desfăşurarea traficului, favorizând producerea accidentelor. Odată cu creşterea intensităţii şi a vitezei de circulaţie apare pericolul accidentării autovehiculelor care circulă pe aceeaşi bandă datorită frânărilor bruşte şi distanţei insuficiente dintre autovehiculele care se succed .

       Importante circumstanţe care influenţează fiziologia conducerii şi limitele de adaptabilitate ale subiectului la condiţiile activităţii de conducere create de caracteristicile  geometrice şi topometrice ale căilor rutiere, cum sunt : declinitatea, lăţimea, curbura, natura şi starea îmbrăcămintei căii, indicatoarele, refugiile, spaţiile verzi, etc.

       Astfel, reducerea lăţimii benzii de circulaţie produce un efect psihologic asupra conducătorului auto materializat prin micşorarea capacităţii de conducere cu 15-25 % faţă de situaţia când ar circula pe o bandă cu lăţimea de 3,5 metri.

     Pantele şi rampele precum şi curbele reduc apreciabil vizibilitatea în plan şi în profilul în lung, aceste elemente geometrice ale drumului fiind generatoare de evenimente rutiere mai ales în cazul manevrei de depăşire pe aceste sectoare de drum.

       Datorită înclinării transversale a şoselelor în curbă, valorile reacţiunilor normale la roţile din dreapta şi la cele din stânga ale autovehiculelor vor diferi între ele, cerinţele de securitate a circulaţiei indicând realizarea unui echilibru dinamic al acestor forţe. Dacă la virajul în curbe, asupra roţilor se exercită forţe de antrenare sau de frânare, limita superioară a reacţiunilor transversale (forţa de ghidare laterală a roţii) se micşorează. De aceea, în cazul real de deplasare a autovehiculelor în curbe, pierderea stabilităţii transversale se produce începând cu roţile motoare, la raze de viraj mai mari sau la unghiuri de înclinare transversală  mai mici decât cele determinate prin calcule. Starea căii rutiere influenţează, de asemenea, capacitatea de conducere auto şi-atunci când nu este corespunzătoare – creează pericole pentru siguranţa traficului. La deplasarea autovehiculului pe un drum în stare rea – cu suprafaţa carosabilă deteriorată – valoarea aderenţei la un anumit moment poate să nu fie aceeaşi la toate roţile, ceea ce măreşte probabilitatea apariţiei derapajului. Formarea unor denivelări mari în îmbrăcămintea drumului, nesemnalizate, determină – mai ales în timpul circulaţiei cu viteze mari – producerea unor defecţiuni la sistemele de direcţie sau de rulare ce duc la pierderea controlului volanului şi, implicit, la intrarea în coliziuni cu alte autovehicule sau părăsirea suprafeţei carosabile.

     Intersecţiile la acelaşi nivel sunt printre cele mai importante elemente care limitează şi adesea întrerup influenţa traficului pe un drum, fiind locuri generatoare de evenimente rutiere. S-a constatat că abundenţa de indicatoare, reclame şi diverse panouri distrag atenţia conducătorului auto şi chiar îl obosesc, aşa cum circulaţia pe aliniamente lungi şi monotone poate provoca uneori adormirea conducătorului auto.

        Condiţiile meteorologice defavorabile, cum sunt ceaţa, ploaia, ninsoarea, poleiul, pe de o parte micşorează vizibilitatea şi fac drumul alunecos, iar pe de altă parte, influenţează activitatea sistemului nervos central care este mult mai solicitat, stare ce se reflectă deseori şi asupra capacităţii de conducere. Noaptea, obstacolele ce se află pe partea carosabilă sau în imediata apropiere – pe acostament sau în afara drumului – par să fie mult mai departe şi mai mari decât în realitate. Conducătorii auto trebuie să acorde o atenţie mărită şi să aibă un  plus de prudenţă îndeosebi în cazul unor depăşiri sau la aprecierea exactă a spaţiului necesar în momentul încrucişării, mai ales în condiţiile unui trafic eterogen – autoturisme, autocamioane, autobuze, tractoare, căruţe, biciclişti.

      Factorii interni sunt reprezentaţi de materialul uman, producerea accidentelor de circulaţie fiind nemijlocit legată de capacitatea de conducere a persoanelor aflate la volanul autovehiculelor în procentul cel mai ridicat 70-90 %. Totalitatea factorilor perturbatori ai capacităţii de conducere auto constituie, de fapt, elemente favorizante ale producerii accidentelor rutiere. Dintre acestea  o amprentă hotărâtoare asupra limitelor fiziologice şi psihice ale conducătorului auto îşi pun : oboseala, alcoolul şi medicamentele.

     Oboseala duce la încetinirea manevrelor de conducere, la nesincronizarea mişcărilor, la scăderea atenţiei şi la apariţia unei stări subiective de tensiune nervoasă.

        Activitatea de conducere, desfăşurată cu încordare şi atenţie continuă oboseşte sistemul nervos al subiectului, proces accelerat de o serie de circumstanţe. Printre acestea sunt de amintit :

- imobilitatea poziţiei conducătorului auto

- mişcarea de legănare a autovehiculului

- zgomotul uniform al motorului

- monotonia unor căi rutiere

- căldura din cabină

    Consumul de alcool, atât înainte cât şi în timpul conducerii automobilului, este o importantă cauză a producerii accidentelor de circulaţie, deoarece afectează puternic capacitatea de conducere auto. În urma consumului de alcool şi potrivit cu cantitatea ingerată, atenţia scade, durata reflexelor creşte, capacitatea de acordare a ochiului este diminuată, coordonarea mişcărilor devine deficitară, distanţele şi vitezele sunt apreciate cu mari erori, acţiunea alcoolului continuând cu tulburări de echilibru.

    Consumul de medicamente şi stimulente reprezintă, de asemenea, factorul favorizant al producerii accidentelor de circulaţie. Acţiunea cofeinei nu diminuează oboseala sau influenţa alcoolului, ci, la unele persoane, produce nelinişte, tremurături, nesiguranţă. Folosirea medicamentelor şi a stimulentelor, nu trebuie să aibă loc fără consultarea medicului.

    Securitatea rutieră urmăreşte sesizarea, cunoaşterea şi modelarea factorilor care concură la evitarea producerii accidentelor de circulaţie rutieră sau, în extremis, la diminuarea consecinţelor acestor accidente.

       Deoarece, la buna desfăşurare a circulaţiei rutiere concură toţi factorii componenţi ai sistemului – autovehicul, calea rutieră, conducătorul auto, bicicliştii, pietonii – cunoaşterea şi modelarea acestor factori prin prisma securităţii rutiere se rezolvă de către uzinele producătoare şi unităţile de reparaţii şi întreţinere ale autovehiculelor, întreprinderile constructoare şi cele de întreţinere ale drumurilor, instituţiile şi factorii răspunzători de pregătirea conducătorilor auto, factorii cu atribuţii pe linia educaţiei rutiere, precum şi organele de stat care răspund de coordonarea şi controlul circulaţiei rutiere.

Siguranţa circulaţiei autovehiculelor se realizează prin două mari grupe de măsuri :

 măsuri de securitate activă, care urmăresc îmbunătăţirea calităţilor autovehiculelor referitoare la evitarea producerii accidentelor

 măsuri de securitate pasivă, care au în vedere diminuarea consecinţelor accidentelor de circulaţie

        Prima grupă  de măsuri urmăreşte eliminarea cauzelor obiective, aferente autovehiculului, de producere a accidentelor de circulaţie rutieră.

      Securitatea activă, în general, se obţine prin realizarea cu fiabilitate maximă a sistemelor de direcţie, frânare, iluminare şi semnalizare.

       Timpul minim de demarare, capacitatea maximă de accelerare în depăşiri precum şi capacitatea maximă de frânare sunt parametrii dinamici care influenţează, în mod deosebit, siguranţa circulaţiei rutiere – evitarea producerii accidentelor.

     De mare importanţă este capacitatea de frânare, exteriorizată fie prin deceleraţia maximă dezvoltată la acţionarea frânei de serviciu, fie prin distanţa minimă de frânare; mărimea capacităţii de frânare depinde de tipul şi construcţia sistemului de frânare, de starea sa tehnică, precum şi de natura şi starea îmbrăcămintei căii rutiere.

- vizibilitate maximă spre exterior şi spre aparatele de bord.

- poziţie comodă şi corectă la volan a conducătorului auto,

- accesibilitate uşoară la organele de comandă şi efort minim pentru acţionarea acestora