Au existat autori (iniţial Zander),care în paralel cu conceptul de "stres" - au utilizat conceptul de"străin" care desemnează modificările durabile ale organismuluideterminate de stresori (analoge cu deformarea corpurilor sub efectul uneipresiuni externe - termen preluat din tehnică). După M. Golu stresul este ostare de tensiune, încordare, disconfort, determinată de agenţi afectogeni cusemnificaţie negativă (sau pozitivă, în cazul eustresului), de frustrare saureprimare a unor motivaţii (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii, inclusivsubsolicitarea), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme.În afara sublinierii dihotomiei semnificaţiei puternice pentru organism aagenţilor stresori negativi (distres) şi pozitivi (eustres), sunt reprezentate deincluderea în rândul situaţiilor generatoare de stres a suprasolicităriicognitive-afective şi voliţionale şi a efectelor, unor agenţi fizici (zgomotul,adesea având şi o rezonanţă afectivă negativă), chimici (noxele ambientale) şibiologici (boala, ca sursă a unor reflexe aferente viscero-corticale), toţiaceşti stimuli non-psihologici producând - în ultimă instanţă - un stres psihicsecundar. Un individ stresat trece prin reacţii specifice de alarmă, rezistenţăşi epuizare.