Această lucrare a fost scrisă în urma unor cercetări, unui proiect de cercetare apărut în iunie 2004 în cadrul reportajului Guns or Growth ? Lucrarea urmăreşte impactul pe care l-a avut vânzările de armament rezultatul fiind publicat în revista Control Arms (www.controlarms.org) supravegheat de compania Oxfarm şi Asociaţia Internaţională pentru Urmărirea Dezvoltării Reţelei Armelor Mici (IANSA), în colaborare cu programul “O lume sigură” şi Proiectul Ploughsares. 

Kristiana Powell a avut recent o întâlnire cu membrii Proiectului Ploughsares şi memebrii Institutului Nord-Sud din Otawa. În present ea lucrează pentru Institutul de Cercetare Nord-Sud, pentru prevenirea conflictelor, program început şi studiat de cerecetătorii politici (relaţiile internaţionale) din cadrul Universităţii din Toronto. Ea şi-a definitivat masteratul în relaţiile internaţionale şi ştiinţele politicii în cadrul Universităţii din Toronto. 

Proiectul Ploughsares s-a bucurat de un real success acesta fiind fiind preluat de Oxfarm şi guvernul UK Depratamentul de Cercetare Internaţională (DFID). Oricum această lucrare nu reflectă neapărat politica DFID, Oxfarm ori a Proiectului Ploughsares care au fost principalii sponsori ai cercetărilor. 

Prima apariţie – septenmbrie 2004. Banca Poverty Reduction Strategy Papers (PRSP) şi a canalizat distribuirea de fonduri către logistică. PRSP a alocat fonduri substanţiale direcţionate direct către strategiile de marketing oferind transparenţă guvernelor politice. A fost limitată capacitatea şi puterea individuală cât şi interesul general care domină deciziile de alocare a resurselor publice; procesul având o durată îndelungată de viaţă determinând guvernele să cheltuiască cu prioritate aceste resurse, monitorizând în acelaşi timp implementarea politicului în acest proiect. De asemenea PRSP a considerat ca fiind prioritar dezvoltarea şi împărţirea targetului şi extinderea reformei macro-economică prin distribuirea resurselor şi către sectorul social. Banaca Mondială notează  “întoarcerea şi implicarea guvernelor în stilul de viaţă al populaţiei şi rezultatele cercetărilor asupra eficienţei economice şi a activităţilor de dezvoltare”. 

În anul 1994 guvernul Africii de Sud a încercat să schimbe şi să influenţeze achiziţionarea de armament, printr-o strategie de marketing şi să încurajeze populaţia să se implice direct influenţând astfel Parlamentul şi Cabinetul să aprobe acest proiect. La aceste discuţii au participat şi Naţiunile Unite unde aceştia s-au angajat să extindă public Departamentul de Apărare prin stoparea exportului de armament. Lucrarea a fost publicată şi statuată. Prin publicarea acestor decizii priorităţile de apărare au fost stipulate prin documente semnate în alb de către Apărarea Naţională. Important de notat este faptul că, participarea populaţieie în procurarea de armament pentru Africa de sud a fost restricţionată pe de o parte dar extinsă pe cealalată parte prin deschiderea către democraţie prin accesul la informaţie a populaţiei. Lucrarea poartă numele de THE BILL. Informaţiile sunt securizate în cazul în care efectivele şi echipamentele militare (incluzând comunicaţiile şi echipamentul cartografic), este posibil să conţină schimbările intervenite în procesul de dezvoltare a deciziilor de marketing care au contribuit la declinul cheltuielilor direcţionate pentru apărare, privilegiind astfel obiectivele socio-economice din Africa de Sud. 

În comparaţie cu chile exemplul de mai sus poate fi explicat astfel: puterea grupelor operaţionale cu privire la deciziile democratice de dezvoltare managerială s-a bazat pe participarea bugetului alocat importului stbilit prin constituţie. Chile  nu a putut să-şi respecte înţelegerea până în anul 1989 datorită problemelor apărute datorită regimului lui Pinochet, această înţelegere a fost atent supravegheată şi protejată economic producând un adevărat şoc în încercarea de schimbare a politicii, incluzând şi reducerea tratatului de securitate (Perlo – Freeman, 2003), mult peste 10 cenţi. Companiile de cooperare (COLDECO) şi-au rezumat dreptul de a forţa achiţiile de armament criticând astfel armata care a încercat să aprobe alte fonduri, subiect neagreat şi neaprobat în congres, fapt ce a speriat populaţia (Pattillo, 2002; Rojas Aravena, 2000). De asemenea, câteva studii au demonstrat că “regimul model” a jucat un rol important determinând un puternic impact asupra cheltuielilor militare şi sociale prin reducerea numărului de militari şi-au impus opiniile cu privire la militarizarea guvernamentală, după toate probabilităţile acceptând dezvoltarea în general. Deşi gradul de militarizare este dificil de cuantificat el are un număr mare de resurse viabile de înzestrare a multor resurse militare. De exemplu, Sivard (1983, p 11) sugerează un număr de factori ce pot caracteriza militarizarea guvernamentală: cheia fiind liderii politici şi ofiţerii militari; existenţa unor state cu legi marţiale; autoritatea extrajuridică de exercitare a forţei de securitate; puterea politică care are controlul asupra unui mare sector al ţării unde oficial sau neoficial se foloseşte forţa de securitate; controlul militar.

- patru cenţi, bani de cheltuială pentru GDP 

- peste 25 de cenţi anual pentru intensificarea cheltuielilor militare 

- 0,5 cenţi pentru GDP şi  importul convenţional şi excesiv de arme

- 1,5 cenţi pentru numărul excesiv de soldaţi pe cap de locuitor

        Centrul Internaţional de Transformare (BICC) Transformare, Dezarmare şi Demobilizare Index  (BIC 3D) (2004, pp. 30-32), a măsurat dinamica sectorului militar. Au fost consemnate o serie de date: expediţii militare, indexul de lărgire şi selectare a sistemelor de arme, forţa armată, angajaţii din producţia de armament. BIC 3D a acordat un grad ridicat de periculozitate ţărilor militarizate unde guvernele militare sunt în general anti-democratice şi ostile cu privire la implicarea populaţiei în politică. În consecinţă, ei pot acorda mai puţină atenţie ameliorării sărăciei şi acordă după toate probabilităţile multă atenţie dezvoltării cheltuielilor pentru echipamente militare (Dumas, 2002; Deger and Sen, 1987). Scheetz’s (2002) a studiat impactul cheltuielilor militare asupra populaţiei din şase ţări din America Latină, unde a descoperit că, cheltuielile militare au diminuat considerabil nivelul de trai al populaţiei, comparativ cu ţările democratice. Scheetz’s a sugerat acestor regimuri să-şi diminueze cheltuielile pentru modernizare militară şi a numărului de expediţii militare şi să redirecţioneze măcar o parte din aceste fonduri spre sectorul social. În mod clar procesul de democratizare al ţărilor latino-americane este încetinit, acestuia corespunzându-i un număr mare de factori care favorizează mărirea cheltuielilor militare. De exemplu în America Latină de când deschiderea economică din 1980 s-a plasat cu prioritate pe cheltuielile militare statele au fost supuse cercetărilor de către investitorii străini. În consecinţă “suma datorată cheltuielilor pentru achiziţionarea de armament au determinat scăderea fiscalităţii în industria de apărare aceasta nemaiputând fi controlată” (Scheetz, 2002, p.57). Adunată această criză a şocat economia astfel multe ţări latino-americane au servit la schimb o refinanţare prin rambursarea pe alte căi a cheltuielilor (Deger and Sen, 1990; Scheetz, 2002). Au cedat surplusul apărut din toate domeniile de activitate mai devreme de 1990, grăbind astfel declinul militar. Oricum, Collier şi Hoeffler (2002) argumentează militarizarea guvernamentală ca fiind în continuare un domeniu în care statele vor acorda principalele fonduri, chiar dacă pot genera o nişă în departamentul de apărare, pe scurt, în literature de specialitate este specificat faptul că, toate costurile au un evident effect negativ asupra relaţiei dintre cheltuielile militare şi susţinerea dezvoltării sociale. Pentru a supravieţui ar trebui ca tendinţa de a cheltui în exces să fie diversificată iar resursele să fie redirecţionate spre alte domenii publice; găsite alte oportunităţi de a face rost de bani pentru armament din fonduri particulare. 

Tratatul de Comerţ cu Arme a propus un grup internaţional non-guvernamental care să analizeze impactul comerţului cu arme asupra susţinerii dezvoltării. În articolul 4 ţările semnatare cer să se ţină cont de faptul că prin comerţul cu arme are loc o acţiune negativă asupra susţinerii dezvoltării, se specifică de asemenea care sunt circumstanţele în care se pot obţine autorizaţiile de comerţ. Este implicată OSCE-Organizaţia de Securitate şi Cooperare Europeană, principalele guverne din ţările implicate în comerţul cu arme, actele normative care legiferează acordurile de comerţ, alte ţări, instrumentele de control regionale şi internaţionale. 

Intenţia acestora este clară – prevenirea impactului negativ asupra creşterii dezvoltării. Oricum, dezbaterea despre natura şi direcţia relaţiei între transferurile militare şi susţinerea dezvoltării este un proces complex. Ţările au nevoie de securitate. Articolul 51 al Chartei Naţiunilor Unite recunoaşte că fiecare stat are dreptul la asigurarea apărării. Este evident că securitatea şi stabilitatea guvernelor şi statelor este o condiţie esenţială pentru susţinerea dezvoltării. Cheltuielile militare deviază resursele pentru alte tipuri de cheltuieli sociale şi pot avea efecte de deteriorare a susţinerii dezvoltării.

    Acest articol serveşte literaturii din domeniul economic, relaţiile internaţonale şi studiile de dezvoltare în scopul determinării unei înţelegeri uzuale a impactului comerţului de arme asupra dezvoltării. În primul rând există o contribuţie pozitivă a investiţiilor militare asupra susţinerii dezvoltării, dar există şi posibilitatea implicaţiilor negative ale cheltuielilor excesive militare. Obiectivele literaturii de specialtate au în vedere:

- critica literară explorează natura şi direcţia relaţiei dintre transferurile de arme şi susţinerea dezvoltării.

- identificarea lipsurilor în cercetările efectuate

- identificarea indicatorilor utilizaţi de statele partenere ale Tratatului de Comerţ cu Arme în stabilirea impactului exporturilor de arme în susţinerea dezvoltării în ţările respective

       Literatura trece în revistă peste 80 de surse care au studiat cu consecvenţă comerţul cu arme în ţările dezvoltate. Pentru a utiliza avantajul informaţieie comerţului cu arme, articolul conduce la o explorare selectivă a literaturii privind impactul creşterii cheltuielilor militare asupra dezvoltării identificând argumentele şi indicatorii care pot fi aplicaţi discuţiei privind relaţia între comerţul cu arme şi dezvoltare. Oricum, pentru cea mai mai mare parte, se focalizează atenţia asupra dezbaterii .

       Materialul este împărţit în cinci secţiuni. Secţiunea unu Impactul cheltuielilor militare asupra dezvoltării consideră impactul cheltuielilor militare asupra dezvoltării identificând argumentele care sunt relevante pentru discutarea relaţiei între comerţul cu arme şi dezvoltare. Secţiunea doi Impactul comerţului cu arme asupra dezvoltării material care explorează impactul specific al comerţului cu arme asupra susţinerii dezvoltării. Secţiunea trei Apărarea, Transferurile de Tehnologie şi Producţia de Arme: Impact asupra dezvoltării elucidează efectele pozitive şi negative a exporturilor de arme asupra capacităţii de producţie internă a ţărilor dezvoltate economic. Secţiunea patru Impactul asupra dezvoltării a folosirii şi proliferării armelor privitor la literatura care analizează impactul proliferării armelor cu rază medie şi mică de acţiune. Secţiunea cinci Concluziile discuţiei şi cadru preliminar furnizează sugestii privind indicatorii şi întrebările principale care pot fi folosite de cercetători pe viitor. Acest material analizează comerţul cu arme în Chile şi Africa de Sud pentru tragerea concluziilor în literatura de specialitate. 

       Este important să notăm că nu există o definiţie comună a dezvoltării în studiile trecute în revistă în acest material. Există mai multe definiţii folosite cum ar fi “susţinerea dezvoltării”, “dezvoltare economico-socială”, “cheltuieli publice”, “sănătate şi educaţie”, “creştere şi educaţie”, “dezvoltare socială” şi Programul Dezvoltării Naţiunilor Unite (UNDP) indică o libertate umană şi o dezvoltare umană. 

       Prima secţiune a acestui material analizează impactul creşterii cheltuielilor militare asupra dezvoltării. Această secţiune examinează contribuţia din zona economică, relaţiile internaţionale şi studiile de dezvoltare în dezbaterile privind efectele asupra dezvoltării a cheltuielilor militare. Se identifică argumentele, metodologiile şi indicatorii care pot fi aplicaţi în consideraţiile privind impactul comerţului cu arme asupra susţinerii dezvoltării. Acestea includ: analiza unei singure ecuaţii cu variabile economice care măsoară creşterea şi cuantificarea producţiei interne pe cap de locuitor, simultan se analizează interdependenţele între cheltuieli militare, creştere economică şi alte variabile, macro-economic şi alte forme de modele din lume. Se determină oportunitatea costurilor şi se face o analiză generală asupra deschiderii spre cheltuieli militare peste timp, în strânsă corelaţie cu descreşterea cheltuielilor în alte sectoare sociale. Indicatorii de bunăstare folosiţi sunt cel mai adesea cheltuielile de sănătate şi educaţie dar se pot include şi alte cheltuieli guvernamentale. Un număr de şcoli aduc argumente despre relaţia care există între cheltuielile militare, comerţul de arme şi dezvoltarea în ţările dezvoltate. Se examinează Africa de Sud şi Chile, iar în particular procesele decizionale privind procurarea de arme în aceste ţări.

     Argumentele în jurul cărora impactul cheltuielilor militare asupra dezvoltării tind să cadă se împart în trei categorii: oportunitatea costurilor cheltuielilor militare, efectele cheltuielilor militare asupra dezvoltării sociale, impactul cheltuielilor militare asupra creşterii economice. Sunt studiate implicaţiile negative ale cheltuielilor militare asupra dezvoltării puse în balanţă cu argumentele potrivit cărora cheltuielile militare pot contribui la dezvoltarea socio-economică. Sugestia conform căreia cheltuielile militare pot avea efecte negative asupra dezvoltării duce la rezultate incoclusive şi inconsistente.