Administrația publică este o categorie atâtde abstractă și variată, încât se poate descrie în diferiți termeni:

Ø  ,,Administrațiapublică este activitatea prin care se realizează scopurile și obiectiveleguvernului” (J.I. Corson și J.P.Harris).

Ø  ,,Administrațiapublică este în principal preocupată de mijloacele pentru implementareavalorilor politice”(J.Pfiffner și R.Presthus).

Ø  ,,Procesuladministrației publice constă în acțiunile de realizare a intenției saudorinței guvernului” (D.J.Waldo).

   Din definițiile de mai sus, dar și a altorautori  putem spune că administrațiapublică implică activitate, are legătură cu politica, tinde să fie concentratăîn ramura executivă a guvernării, diferă de administrația privată și se ocupăde aplicarea legii.

   Administrația publică reprezintă ansamblulproceselor manageriale și de execuție, de natură politică și juridică prin carese realizează mandatele guvernării legislative, executive și judecătorești înscopul asigurării reglementărilor și serviciilor necesare societății înansamblu, dar și componentelor acesteia.

   Dinpunct de vedere organizatoric, administrația publică se constituie ca un sistemintegrat specific domeniului, compus din organe și instituții a căror funcțiunese întrepătrunde și se intercondiționează. La rândul său, structuraadministrației publice desemnează pe de o parte componentele instituționale alesistemului administrativ, iar pe de altă parte, compartimentele funcționale alefiecărei instituții.

    Structura administrației publice reprezintăconfigurația internă și relațiile care se stabilesc între componentelesistemului de realizare a obiectivelor. Referindu-ne la instituțiileadministrației publice, fiecare are propria sa structură cu un număr decompartimente, în care se desfășoară activități specifice.

    Structura nu este identică pentru toateorganele administrației deoarece ea este determinată de sarcinile mari ce revinfiecăreia și care sunt diferite, după specialitatea lor(politico-administrative, economice, social-culturale sau științifice).

     O structură a administrației publice nutrebuie să fie supradimensionată deoarece ar genera paralelisme, rezolvărigreoaie și cheltuieli bugetare inutile și nejustificate, dar nicisubdimensionată, caz în care ar aglomera cu sarcini și atribuții pefuncționarii publici, situație în care rezolvările vor fi superficiale.

   În principiu, studierea structuriiadministrației publice se dovedește a fi de mare interes pentru asigurareafuncționării eficiente a sistemului administrativ, permițând:

Ø  Creareaunor organe ale administrației strict necesare realizării sarcinilor șiimplicit evitarea înființării unor instituții inutile;

Ø  Reducereacheltuielilor pentru administrație, inclusiv a celor de funcționare a instituțiilor publice, prevenind risipa deresurse prin consum public nejustificat;

Ø  Determinareatreptelor de organizare a administrației centrale și locale și delimitareaactivităților, pentru suprimarea acelor instituții publice a căror existență nuse justifică;

Ø  Previneexistența structurilor paralele cu atribuții supra-puse;

Ø  Îmbunătățireastructurii compartimentelor din administrație, pentru ca instituțiile sale săpoată îndeplini, la un nivel superior, sarcinile încredințate;

Ø  Prinoptimizarea structurii sale, administrația se apropie de locuitoriicircumscripțiilor din teritoriu, în scopul cunoașterii și satisfaceriiexigențelor acestora.

   Prin urmare,structura definește ordinea și poziția elementelor care compun un organ aladministrației. Pentru a-și înfăptui sarcinile, organele administrației sedivid în mai multe părți componente. Distincția și relația dintre acestesubdiviziuni caracterizează, de asemenea, structura administrației. Spre deosebire de structura fizică, de exemplua moleculelor, sau de cea a biologică, a organismelor vii, structuraadministrației este stabilită prin acte normative. Eficiența satisfaceriicerințelor umane de către instituțiile administrației depind de calitateaorganizării existente.