Relațiile publice constau în arta și știința analizării tendințelor, prezicerii consecințelor acestora, îndrumării conducătorilor de organizații și punerii în aplicare a unor planuri de acțiune care satisfac atât interesele organizațiilor respective, cât și pe cele ale publicului.
Prin intermediul compartimentului sau responsabilului de relații publice, organizația acționează cu responsabilitate și receptivitate – din punctul de vedere la politicii aplicate și al informării – în interesul ei și al publicului.
Cel care lucrează în domeniul relațiilor publice trebuie să fie un bun cunoscător al comportamentului uman și să combine această cunoaștere cu informațiile specifice despre persoanele din cadrul și din afara instituției cu care aceasta are relații.
De exemplu, directorul departamentului de relații publice din cadrul unei instituții bancare trebuie să ia în considerarea atât punctele de vedre ale angajaților, dar și pe cele ale clienților, specialiștilor din domeniu de interes, organismelor legislative sau de control.
Orice organizație are mai multe categorii de public, iar responsabilul cu relațiile publice trebuie să știe să aducă la cunoștință conducerii impactul potențial al diferitelor strategii, tipurilor de politici și al acțiunilor asupra respectivelor categorii de public.
Pe de altă parte, un bun specialist în relații publice trebuie să fie capabil să prevadă atât curentele de opinie ale publicului, cât și impactul acestora asupra instituției.
De obicei, directorul departamentului de relații publice este și purtătorul de cuvânt al organizației.
Relațiile publice presupun o serie de activități precum:
• informări publice;
• relațiile cu presă;
• informarea publicului.
În concluzie, relațiile publice pot fi definite că fiind ansamblul de mijloace folosite de către instituții și organizații pentru a crea un climat de încredere și simpatie în rândul propriului personal, precum și în rândul publicului.
