Tehnoredactarea reprezintă procesul prin care se aplică o serie de operaţii de prelucrare asupra unui document în vederea obţinerii unor calităţi grafice superioare, lizibilitate, aspect plăcut şi formă de prezentare adaptată la conţinut.
Editoarele (procesoarele) de documente (texte) presupun:
• funcţii elementare şi complexe de prelucrare (formatare) textuală,
• facilităţi pentru editarea de tabele, imagini, obiecte grafice.
Documentul, elementul principal al editoarelor, conţine texte şi obiecte (tabele, ecuaţii, grafice, imagini, figuri, text artistic, etc). Un document poate fi: un articol, o lucrare, o scrisoare, o carte.
Modalitatea de lucru respectă circuitul: editare (inserare texte şi obiecte) - procesare (formatare texte, obiecte, document) - reeditare - reprocesare.
Principalele avantaje ale tehnoredactării computerizate faţă de redactarea standard sunt:
• separarea proceselor de editare şi procesare a textelor;
• utilizarea de obiecte grafice;
• memorarea documentelor pe suporturi de memorie externă în vederea prelucrării ulterioare;
• automatizarea unor operaţii uzuale;
• posibilitatea previzualizării înaintea tipăririi;
• regăsirea şi înlocuirea rapidă a informaţiilor;
• realizarea de documente superioare din punct de vedere calitativ şi din punct de vedere artistic.
Ierarhia elementelor de tip text a documentelor este prezentată în figura 1.1, din cadrul anexelor. Paginile pot con ţine pe lângă text şi obiecte: tabele, grafice, imagini, ecuaţii, figuri, texte artistice etc.
