Atelierul se proiectează pentru a putea deservi orice utilaj folosit în raza de activitate a unităţii, pentru lucrări de reparaţii capitale, reparaţii curente, revizii şi întreţineri tehnice.

    Deoarece volumele de lucrări pe tipuri de utilaje şi felul de intervenţii sunt extrem de diverse, se va opta pentru realizarea unei reparaţii de complexitate mare care se va numi convenţională şi pentru care se vor determina în mod riguros toţi indicii tehnico-economici. Prin raportarea la aceşti indici calculaţi a volumelor de lucrări ale celorlalte utilaje şi tipuri de intervenţii, se vor putea stabili indicii tehnico-economici ai tuturor situaţiilor existente. În cazul de faţă se va considera convenţională reparaţia capitală RK a tractorului U-650 M, inclusiv a motorului D-110 montat pe acesta pentru care normativele alocă un volum de lucru:

Vrk U650M = 360 ore-om

     În felul acesta numărul de reparaţii convenţionale care se vor executa în atelierul ce se proiectează, într-un an, este:

Nc = VT / Vconv = 85.000 / 360 = 236,11

       Se numeşte sistem de intrare – ieşire, timpul scurs între două intrări – ieşiri consecutive ale unor utilaje de acelaş tip, cărora li se execută acelaş tip de intervenţie.

rc = Fa / Nc = 1992 / 236,11 = 8,43

        Se face pe cale grafică cu respectarea următoarelor restricţii:

- Fiecare muncitor direct productiv va presta în cadrul unei reparaţii un volum de muncă egal cu al celorlalţi

                    tm = Vconv / m = 360 / 43 = 8,37 [h]

              Se adoptă tmr = 8h 30 min

     Valoarea  timpului prestat de tractorist sau de muncitorii auxiliari este:

                       ta = 360 – m · tmr =360 – 43 · 8,3 = 3 [h]                                   

                   tmr – timpul pe muncitor rotunjit în jos.

- Operaţiile de lucru aferente reparaţiei menţionate se pot desfăşura atât succesiv, cât şi simultan în funcţie de locul acestora în procesul tehnologic de reparare.

- Pentru a satisface norma de lucru t mr ,un muncitor  va putea lucra la cel mult  două posturi de lucru, urmând ca timpul t mr să fie prestat în mod obligatoriu unul în continuarea celuilalt.

- Controlul final şi recepţia care durează 1-2 ore,care se efectuează de către CTC-ist, nu afectează cele 360 ore-om ale reparaţiei convenţionale dar prelungeşte durata de staţionare în service a tractorului.

- Operaţiile din grupa “anexe” se vor executa simultan cu operaţiile de reparare ale diferitelor  ansambluri ale tractorului.

- Rodajul motorului durează fizic 5…7ore;

- Rodajul tractorului durează 2…3ore, făcându-se pe pista amenajată în unitate.

    În funcţie de gradul de încărcare al atelierului, de dotare a acestuia şi de încadrarea cu personal, se stabilesc principalele grupe de lucrări şi posturile de lucru care se vor organiza pentru asigurarea reparaţiei capitale a tractorului U-650 M (reparaţie convenţională).

        Prin front de lucru se înţelege numărul de utilaje de acelaş fel aflate simultan în atelier, în diferite etape ale procesului tehnologic specific tipului de intervenţie considerat. Se calculează cu relaţia:

fr = Tc / Rc = 5,69

        Pentru luna martie 2003 se va întocmi graficul intrări/ieşiri în/din atelier. Numărul mediu de tractoare care se repară în luna martie 2003 va fi:

NL = NC / 12

NL = 19,67.

Se adoptă NL = 20 tractoare.

        Proiectele pentru amenajarea unor ateliere existente sau construirea unor ateliere noi se studiază şi se definitivează în trei etape: întocmirea studiului tehnico-economic, executarea proiectului tehnic şi definitivarea planurilor de execuţie.

      În studiul tehnico-economic se studiază şi analizează obiectivul, necesitatea proiectului, posibilităţile şi temenele de realizare. Tot aici se justifică sub aspectul poziţiei geografice în funcţie de raza de activitate, accesul la căile de comunicaţie, posibilitatea de alimentare cu apă, energie electrică, combustibil.

      Pe baza studiului se formulează tema de proiectare care se înaintează proiectantului, care întocmeşte proiectul de execuţie. Acesta cuprinde următoarele părţi distincte: partea constructivă, partea tehnologică, partea economică. Tot aici se precizează elemente necesare executării lucrărilor şi rezolvărilor de detalii ale tuturor problemelor tehnologice, constructive şi arhitecturale, precum şi valoarea de deviz a investiţiei.

        Partea tehnologică a proiectului de execuţie se realizează de către proiectanţi cunoscători în probleme de reparaţii în următoarea ordine:

- stabilirea datelor iniţiale necesare proiectării tehnologice, 

- determinarea volumului anual de lucrări, 

- elaborarea schemei procesului tehnologic de reparare, 

- stabilirea regimului organizatoric de lucru în atelier, 

- calculul indicilor tehnico-economice ai unităţii, 

- determinarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare şi a necesarului de utilaje, 

- calculul energetic al unităţii, 

- stabilirea planului general de organizare tehnologică a unităţii cu sectorizarea interioară a acesteia, 

- întocmirea desenelor de execuţie.

        Compartimentele de reparare a instalaţiei electrice au ca scop scoaterea în evidenţă a defecţiunilor şi a tehnologiilor de recondiţionare.

        Echipamentul electric al tractoarelor şi utilajelor agricole devine tot mai complex pe măsură ce grupa consumatorilor se înmulţeşte cu noi elemente de semnalizare, avertizare sau îmbunătăţire a confortului.

       Defectele care apar la subansamblurile echipamentului electric sunt de două categorii: mecanice şi electrice. Defectele mecanice se referă la uzura sistemelor mecanice de transmitere a mişcărilor, comenzilor, comutărilor, la apariţia unor fisuri sau spărturi, la deteriorarea filetelor şi slabirea arcurilor. Se remediază după caz, prin refacerea dimensiunilor iniţiale sau prin încadrarea în cote de reparaţii. Defectele electrice se referă la întreruperea circuitelor electrice, la scurtcircuitări, la deteriorarea contactelor, la modificarea parametrilor curentului electric faţă de valorile nominale. Comparativ cu defecţiunile mecanice, cele electrice necesită pentru evidenţiere şi reglare o aparatură specializată, precum şi calificarea adecvată a celor care le manevrează. Indiferent de tipul defecţiunii, după recondiţionare trebuie făcută o verificare funcţională pe standul de probă.

      La tractoare şi maşini agricole echipamentul electric serveşte la pornirea motorului, iluminatul pe timp de noapte, semnalizarea luminoasă şi acustică şi pentru alimentarea aparatelor de bord şi a unor prize electrice. Curentul folosit este continuu de joasă tensiune (6,12,24V).

      Din punct de vedere al tehnologiilor de reparaţii şi al organizării compartimentului pentru verificarea, reglarea şi repararea echipamentului electric, componentele acestuia se împart în următoarele categorii: maşini electrice, echipament general, baterie de acumulator.