La finalul secolului al XIX-lea, în Ardeal, societatea tradițională – fundamentală pe valorile familiei, pe cumpătare și comunicare – se confruntă cu nou-apărutele idei așa-zis moderne, capitaliste, promovând individualismul, pragmatismul și acumularea de capital. Prins la intersecția acestor două lumi, omul se înstrăinează adeseori de vechea mentalitate, ajungând chiar să-și piardă umanitatea.
Recunoscut pentru meticulozitatea arhitecturii narative, Ioan Slavici se dovedește foarte atent mai ales în ceea ce privește conturarea personajelor sale. Astfel, problematica dezumanizării produse de obsesia îmbogățirii din nuvela "Moara cu noroc" – publicată în volumul "Novele din popor" (1881) – nu poate fi despărțită de realitatea finalului de secol XIX, când principiile societății tradiționale și patriarhale se confruntă deschis cu noile undei capitaliste.
Moda literară a perioadei promovează traducerile și proza proza de senzație construită după model francez. În schimb, Ioan Slavici își manifestă interesul pentru o literatură care să reflecte realitățile românești, iar principalele funcții ale acestei opere rămâne cea socială și cea moralizatoare. Tocmai aceasta este viziunea creatoare ce stă la baza nuvelei.
