1. Durere abdominală = simptom major, care îşi schimbă caracterul odată cu trecerea timpului de la debutul afecţiunii: iniţial, are caracter colicativ şi este localizată în epigastru şi peri¬ombi¬lical, agitând bolnavul, pentru ca după 4-6 ore să se localizeze în fosa iliacă dreaptă şi să devină continuă, obligând bolnavul la evitarea oricăror mişcări. Caracterul iniţial pseudoocluziv lasă deci locul unei dureri peritonitice.

2. Anorexie (inapetenţă) instalată precoce.

3. Greţuri şi vărsături (75% din cazuri): succed durerii; sunt reflexe, iritative, la început ali-men¬tare şi apoi bilioase.

4. Modificarea ritmului obişnuit al tranzitului: se constată îndeosebi constipaţie (oprirea tranzi¬tu¬lui gazos), dar poate fi şi diaree.

1. Febră (uşoară ascensiune termică): este fenomen rar la început, nedepăşind 38°C; are sem-ni¬fi¬caţie mai mare în cazul complicaţiilor.

2. Puls normal sau uşor accelerat.

3. Atitudine antalgică: încercările de respiraţii profunde sau tuse sunt urmate de dureri la nivelul fo¬sei iliace drepte, uneori cu tendinţă la imobilizare a peretelui abdominal sau de a duce mâinile la nivelul zonei dureroase; se constată facies caracteristic bolnavului suferind şi tendinţa de a nu-şi modifica poziţia, cel mai frecvent constând în decubit dorsal cu flectarea coapsei drepte pe bazin.

4. Hiperestezie cutanată = sensibilitate excesivă a tegumentelor fosei iliace drepte la prinderea u¬şoară a tegumentului între police şi index.

5. Semnul lui Rovsing: palparea blândă cu palma întinsă în fosa iliacă stîngă şi flancul stâng pro¬du¬ce uneori durere la nivelul fosei iliace controlaterale (datorită împingerii retrograde a coloanei de gaze din colon către zona cecoapendiculară, ca şi mişcării imprimate peretelui abdominal).

6. Durere la palparea superficială şi profundă a cadranului abdominal inferior drept, mai pro¬nun¬ţa¬tă în posibila zonă de proiecţie parietală a apendicelui suferind (punctul McBurney aflat la u¬nirea 1/3 laterală cu 2/3 mediale ale liniei ce uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu om¬bilicul). Palparea epigastrului, sediu iniţial al durerii în apendicita acută, nu va mai descoperi nimic după scurgerea câtorva ore de la debut.

7. Semne de iritaţie peritoneală: iniţial se constată apărare musculară antalgică localizată în fosa iliacă dreaptă (cu blândeţe poate fi învinsă, punând în evidenţă zona de maximă sensibilitate), cu ma¬nevra Blumberg pozitivă (durere apărută la decompresia bruscă după palpare profundă a zonei respective); în evoluţie poate apare contractură adevărată, adesea extinsă la întregul perete abdominal (certă atingere peritoneală).

8. Semnul psoasului (manevra Jaworski-Lapinski): bolnavului aflat în decubit dorsal i se cere să ridice membrul inferior drept întins spre zenit, în timp ce palma stângă a exploratorului îi apasă  fosa iliacă dreaptă; zona ceco-apendiculară este comprimată între mâna examinatorului şi psoa¬sul pus în tensiune, generând durere.

9. Auscultaţia abdominală constată raritatea sau chiar dispariţia zgomotelor legate de peri-stal¬tis¬mul intestinal.

10. Tactul rectal: poate releva un Douglas dureros, prezenţa unei tumori lateralizate pe dreapta sau, în cazuri mai avansate, colecţii lichidiene cu sediul în fundul de sac Douglas.

11. Tactul vaginal: poate exclude suferinţe ale organelor genitale interne (element important în for¬¬mularea diagnosticului diferenţial al apendicitei acute la femeie).

     Clasic, simptomele locale alcătuiesc triada dureroasă a lui Dieulafoy: durere spontană şi pro¬vo¬ca¬tă, apărare musculară localizată, hiperestezie cutanată în fosa iliacă dreaptă.

1. Limfadenita mezenterică acută (mai ales la copil): de obicei, urmează unei infecţii respiratorii superioare intercurente recente, mai ales de etiologie virală; tablou digestiv mai nesistematizat; posibilă limfadenopatie generalizată şi limfocitoză relativă. Atitudine: expectativă armată.

2. Gastroenterita acută (virală, salmonelozică sau ricketsiană): dureri abdominale difuze intense, sub formă de crampe, modificări ale frecvenţei şi aspectului scaunului.

3. Afecţiuni genitale masculine: epididimită acută, veziculită seminală, torsiune de testicul.

4. Diverticulita Meckel: tablou clinic asemănător, sancţiune chirurgicală.

5. Invaginarea ileocecală: mai frecventă la vârstă < 2 ani; între atacurile dureroase, este acalmie clinică; după câteva ore, pacientul emite un scaun mucoid sanghinolent; este preferată reducerea in¬vaginaţiei prin clismă baritată (total contraindicată în apendicita acută).

6. Enterita regională (boala Crohn ileocecală): prezenţa diareei şi raritatea anorexiei, greţurilor şi vărsăturilor orientează diagnosticul.

7. Ulcerul peptic perforat: simulează apendicita, mai ales dacă conţinutul gastroduodenal exte¬rio¬rizat prin perforaţie avansează prin firida parietocolică dreaptă spre fosa iliacă dreaptă, în timp ce perforaţia este plastronată de organele vecine; anamneza şi radiografia abdominală simplă pot ajuta în orientarea diagnosticului (uneori, intraoperator).

8. Neoplasmul cecal perforat.

9. Infecţii ale tractului urinar (pielonefrită dreaptă etc.): manevra Giordano pozitivă, eventual sin¬drom urinar prezent (piurie, polakiurie, disurie).

10. Litiaza ureterală dreaptă: poate simula o apendicită retrocecală; litiaza este sugerată de ira¬dierea descendentă a durerii (în labie, scrot, penis), de prezenţa hematuriei şi de absenţa febrei şi le¬ucocitozei.

11. Peritonita primitivă (pneumococ, gonococ, chlamidii etc.): febră înaltă de la debut; diag-nos¬tic pus prin aspiraţie peritoneală.

12. Afecţiuni ginecologice (anexită acută dreaptă, folicul De Graaf rupt la ovulaţie, chist ova-rian drept torsionat, sarcină extrauterină ruptă): examenul genital complet şi foarte atent orientează diagnosticul.

13. Colecistita acută: confuzie posibilă în cazul unui apendic cu traiect ascendent subhepatic; tra¬tament chirurgical.

        N.B.! În cadrul diagnosticului diferenţial al apendicitei acute, în primul rând trebuie excluse afec¬ţiu¬nile ginecologice (în acest scop, examenul ginecologic are un rol fundamental) şi afec¬ţiu¬nile reno-uretero-vezicale.

a) manevra Giordano- Pasternatzki (percuţie lombară bilaterală, simetrică): percuţia regiunii lom¬bare, cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii, declanşează dureri în afecţiuni renale de tipul litiazei renale, glomerulonefritei acute, pielonefritei, abcesului renal sau infarctului renal (uneori sunt dureri extrem de vii).

b) palparea rinichilor (prin balotare); se poate face în decubit dorsal, decubit lateral şi orto¬sta¬tism; fi¬ind situaţi profund sub coaste, rinichii nu sunt, în mod normal, accesibili palpării (se vorbeşte despre „lom¬be su-ple”), dar devin palpabili în caz de mobilitate anormală, ptoză sau mărire de volum; pro¬ce¬deele posibile de palpare a rinichilor sunt următoarele:

- palpare bimanuală în decubit dorsal (procedeu Guyon): bolnavul este aşezat în decubit dorsal, cu coap¬se¬le îndoite pe bazin, în uşoară abducţie, şi cu membrele superioare întinse pe lângă corp, având mus¬cu¬la¬tu¬ra ab¬dominală relaxată; examinatorul, plasat pe partea dreaptă a bolnavului, aplică mâna stângă pe pe¬re¬tele pos¬terior, cu vârful degetelor în unghiul costovertebral, iar mâna dreaptă pe peretele anterior al ab¬do¬me¬nu-lui, cu vârful degetelor sub rebordul costal şi înafara marginii laterale a dreptului abdominal; prin apro¬pie-rea celor două mâini (manevră de balotare), rinichiul poate fi palpat în cazul când devine accesibil acestei manevre; în cazul examinării rinichiului stâng, poziţia celor două mâini explo¬ra¬toare se rapor¬tea¬ză la ace-leaşi repere şi gesturi;

- palpare bimanuală în decubit lateral opus rinichiului care trebuie examinat (procedeu Israeli);

- palpare monomanuală în decubit dorsal (procedeu Glénard), posibilă în cazul persoanelor slabe: cu o mână, examinatorul cuprinde flancul bolnavului (degetele sunt plasate posterior, iar policele anterior) imediat sub rebordul costal, în timp ce cu cealaltă mână apasă conţinutul abdominal în ve¬cinătatea policelui de la mâna opusă (astfel, în timpul inspirului profund, se creează o hiper¬pre¬siu¬ne asupra rinichiului, care tinde să coboare).

c) puncte ureterale (devin dureroase în caz de prezenţă a calculilor sau inflamaţiei la diferite niveluri ale ureterului):

• puncte ureterale anterioare:

- punct dureros superior (subcostal, Bazy-Albarran, Pasteau): se află la intersecţia liniei orizontale ce trece prin ombilic cu linia verticală ce trece prin punctul McBurney şi corespunde vârfului coastei XII; sensibilitatea dureroasă la acest nivel semnifică suferinţă bazinetală;

- punct dureros mijlociu (supraintraspinos, Hallé-Tourneaux): este situat la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 externă a liniei bispinoase (dintre spinele iliace antero-superioare) şi corespunde locului de trecere dintre segmentul lombar şi segmentul pelvin ale ureterului;

- punct dureros inferior: corespunde porţiunii terminale a ureterului, fiind perceput numai prin tuşeu rectal (la bărbat) sau vaginal (la femeie);

• puncte ureterale poste¬rioare (evocă litiaza renală şi pielonefrita):

- punct costo¬ver¬te¬bral Guyon (localizat în unghiul format de coasta XII şi coloana vertebrală);

- punct costomuscular (localizat în unghiul format de coasta XII şi masa musculară sacrolombară).

d) palparea vezicii urinare → permite depistarea următoarelor elemente patologice: glob vezical (dis¬tensie vezicală importantă în retenţia de urină, percepută palpator ca formaţiune sferică, elas¬ti¬că, puţin mobilă, net delimitată şi foarte dureroasă), tumoră vezicală sau chiar litiază vezicală mare.