Societatea contemporana romaneasca, aflata intr-un process de schimbari ample si profunde, se confrunta din ce in ce mai mult cu noi fenomene sociale, care la randul lor genereaza alte noi fenomene sociale. Fenomenul monoparentalitatii este un aftfel de fenomen social, care se afla intr-o stransa legatura cu alte probleme sociale grave cum ar fi saracia si excluderea sociala. Desigur saracia si excluderea sociala sunt probleme cu care societatea romaneasca se confrunta de mult timp, dare le pot fi considerate si noi in masura in care monoparentalitatea le da o noua dimensiune. Astfel monoparentalitatea le potenteaza intr-un grad ridicat astfel incat ele capata accente extreme, iar de la un anumit nivel in sus , ele se autosustin inscriind aceste familii intr-un cerc vicios, chiar inversibil. Monoparentalitatea devine astfel durabila si antreneaza dupa ea direct sau indirect excluderea si saracia sociala a acestor familii pe o perioada nedefinita.

        Familia monoparentala este unul din predictorii cei mai importanti ai starii de saracie. Astfel in tarile Occidentale familiile monoparentale sunt in buna masura prezentate sub limita saraciei. In Romania situatia familiilor monoparentale este mult mai grava. Toate familiile monoparentale cu 3 sau mai multi copiii, 70% dintre cele cu unul sau doi copiii, traiesc sub limita de subzistenta si doar aproximativ 20% dintre cele cu un copil si aproximativ 10% dintre cele cu doi copiii se afla plasate peste nivelul; minim de trai decent. Principala cauza a saraciei la nivelul familiei o constituie copiii, pentru care sprijinul statului este nesemnificativ in raport cu necesarul de cheltuieli, si in conditiile in care principalele surse de venituri sunt salariile. Astfel probabilitatea ca o familie sa se afle in saracie creste odata cu cresterea raportului dintre numarul de membrii si numarul de venituri salariale. 

        Problematica familiilor monoparentale  apare ca un subiect de mare interes, aducand cu sine grave consecinte negative pentru societate: o mare parte dintre copiii institutionalizati provin din astfel de familii, copiii intampina greutati de adaptare, frecventeaza cu dificultate scoala, iar parintii au de ales intre sacrificarea educatiei si oportunitatile lor de munca.

        In aceasta cercetare am urmarit atingerea urmatoarelor obiective: 

• descrierea familiilor monoparentale;

• identificarea problemelor cu care se confrunta aceste familii;

• strategii antisaracie utilizate de familiile monoparentale in diminuarea sau chiar inlaturarea problemelor lor.

1. Cu cat familiile au mai multi copiii, cu atat ele vor fi mai puternic afectate de saracie.

2. Daca armonia familiala este tulburata de evenimente ce afecteaza structura si functiile ei( moartea unui parinte, divort, abandon) atunci integrarea copiilor in societate se face defectuos, ei neavand un model comportamental dezirabil in perioada de socializare primara.

3. Cu cat solidaritatea familiala este mai slaba, cu atat mamele aflate in situatie monoparentala 

      se vor confrunta cu mai multe dificultati in relationarea si integrarea in mediul social.

4. Cu cat nevoile de venituri suplimentare cresc, cu atat interesul femeilor “cap de familie”de a-si gasi un loc de munca este mai ridicat.

• situatia familiala a parintelui “cap de familie”

• nivelul educational si profesional al acestuia

• situatia economica a acestuia

• sanatatea mamei(tatalui) cap de familie si a copiilor

• psihologia mamei(tatalui) cap de familie; aspecte legate de starea psihologica, afectiva, emotionala;

• situatia scolara a copilului;

• calitatea locuintei familiei monoparentale;

• alocatii, ajutoare si prestatii sociale la care au dreptul familiile monoparentale;

• proiectii de viitor referitoare la casa, venit, serviciu, retele sociale. 

    Situatia familiala aparintelui cap de familie

familia de origine;

• statutul mamei: necasatorita, vaduva, parasita, divortata;

• ajutorul primit pana acum: material sau moral; ajutoare viitoare pe care poate conta;

• posibilizarea normalizarii relatiei cu familia de origine a sotului;

Nivelul de educatie si pregatire profesionala: nr. clase absolvite;

Situatia economica a parintelui cap de familie: 

• buget familial;

• alte persoane care sa contribuie financiar;

Sanatatea parintelui cap de familie si a copilului:

• prezenta vreunei boli grave,

• efectuarea controlului medical,

Aspecte psihologice ale “capului de familie” : 

• Atitudinea fata de copil: iubire, indiferenta, supsrare, ura;

• Atitudinea fata de tatal(mama) copilului: ingaduinta, dragoste, dispret;

• Atitudinea fata de familia de origine: spera in ajutorul ei, are sentimente de teama, ura, dispret;

• Atitudinea fata de: munca: doreste sa munceasca, se simte capabil(a) sa faca fata situatiei; este inspaimantat(a) la gandul ca nu va putea munci; nu doreste sa munceasca;

Relatiile mamei cu tatal natural al copilului(daca exista) si cu familia acestuia:

• Istoricul relatiilor dintre parintii copilului: tatal este cunoscut sau necunoscut, relatii de concubinaj sau intamplatoare, decedat(a).

• Relalatiile actuale cu tatal(mama) copilului: aceleasi, s-au rupt, cu sau fara cearta, de intrajutorare, nu exista.

• Relatiile cu familia parintelui lipsa: nu exista, sunt favorabile sau defavorabile, de intrajutorare.

Situatia scolara a copilului:

• frecventeaza sau nu scoala, 

• aspecte privind rezultatele scolare,

• proiecte de viitor.

Calitatea locuintei familiei monoparentale: 

• conditii de locuit (nr. camere, incalzire, apa calda), 

• telefon, televizor,autoturism, etc.

Alocatii, ajutoare si prestatii sociale la care au dreptul familiile monoparentale: beneficiari de alocatii sociale; indiferenta fata de existenta acestor servicii

Proiecte de viitor referitoare la casa, venit, serviciu, retele sociale. 

Saracia este un fenomen social, un fapt social ce se distribuie in cadrul societatii, nu in functie de factori individuali ci in functie de variabilele macrosociale(rasa, etnie, gen, varsta, sattut occupational). Acest fenomen social a luat o amploare extraordinara. Definirea saraciei poate avea doua perspective distincte: perspective consumului(a satisfacerii nevoilor) si cea a desfasurarii unor activitati sociale normale. Din perspective consumului saracia este usor surprinsa de statistici si se defineste ca neputinta de a asigura acele nevoi considerate a fi minime. Din cealalta perspective saracia se defineste din perspective unor conditii minime care sunt necesare unei functionary sociale normale a indivizilor. Daca prima perspectiva accentueaza idea de subzistenta cea a functionarii sociale normale deplaseaza interesul asupra mijloacelor necesare individului Pentru o participare active la viata sociala dandu-I posibilitatea de a se dezvolta de sine statator si de a-si asuma roluri specifice in societate. In Dictionarul de Sociologie(L. Vlasceanu si C.Zamfir) saracia este definite ca aceea stare caracterizata prin lipsa(insuficienta)mijloacelor materiale necesare vietii. E. Zamfir considera saracia” drept stare de lipsa permanenta a resurselor necesare pentru a-si asigura un mod de viata considerat decent, acceptabil, la nivelul unei colectivitati date” 

Definirea situatiei familiei monoparentale-consider ca trebuie facuta atat la nivel subiectiv(in ceea ce-l priveste pe parintele singur cat si pe copil) cat si la nivel obiectiv plecand de la resursele si valorile sociale ale parintelui de care depinde instalarea sau nu a starii de saracie efectiva. 

Conform Dictionarului de Sociologie, monoparentalitatea inseamna a avea un singur parinte, menaj parafamilial, alcatuit dintr-un singur parinte si copiii. Menajele monoparentale pot sa apara prin cresterea copiilor in afara casatoriei; in urma divortului sau abandonului familial de catre un parinte sau prin decesul unuia dintre ei.Cercetarile acestor menaje ofera rezultate contradictorii in mai multe aspecte. Menajele monoparentale se cofrunta cu dificultati economice si de socializare mai amri decat familiile complete; copiii din aceste menaje au o rata mai ridicata a mortalitatii; rezultatele scolare sunt mai modeste; prezinta o rata ridicata a comportamentelor deviante, iar familiile pe care le intemeiaza au o stabilitate mai mica decat in cazul copiilor crescuti de ambii parinti.

        O diferenta majora exista in familiile conduse de mama si cele conduse de tati. In familiile monoparentale conduse de mame, copiii se maturizeaza mai de timpuriu, deoarece de mici li se atribuie sarcini domestice, au oarecum un rol de parteneri, derulandu-se conflicte dupa modelul conjugal.Copilul indeplineste rolul de support emotional, inlocuieste oarecum lipsa tatalui. In general mamele singure sunt nemultumite de viata pe care o duc, ingreunate fiind zi de zi de povara grijilor permanente astfel incat devin mai autoritare.

In schimb barbatii singuri, cu copiii, ii implica mai putin pe acestia in treburile casei, facand apel la ajutorul din afara. Spre deosebire de mame, tatii se declara multumiti, satisfacutide viata lor si devin mai putin autoritari, sunt mai grijulii, mai protectori. In relatiile cu copiii sunt mai afectuosi si mai calzi. Tatii singuri inclina  spre o scadere a performantei profesionale si spre o accentuare a vietii de familie. 

Cercetarile converg in a sustine insa ca dificultatile menajelor monoparentale sunt determinate de situatia economica a parintilor: cu cat este mai accentuata starea de saracie, cu atat sunt mai numeroase si mai intense consecintele negative. Deci definirea obiectiva a situatiei familiilor monoparentale trebuie facuta in raport cu numarul de copiii si veniturile.

Referitor la venituri, familiile monoparentale se bazeaza de regula pe un singur venit salarial daca exista si acela,care este modest(datorita nivelurilor social, profesional, educational scazute) si supuse unei deteriorari continue. Alarmant este ca o buna parte a familiilor aflate anterior intr-o proces de saracie continua, de dezorga\\nizare sociala si de pierdere a controlului asupra propriei vieti sunt impovarate acum si de situatia de monoparentalitate care vine sa intareasca acest ciclu de pierdere progresiva. Iar daca la aceste familii monoparentale, cu venituri destul de reduse se mai adauga si un numar mare de copiii, deja putem vorbi de o saracie absoluta si permanenta, la care cu greu gasesti solutii de remediere.

In ipoteza dezorganizarii sociale avansata de C. Zamfir mamele divortate, educate, tinere, din familiile monoparentale au sanse mai ridicate de a face fata problemelor cu care se confrunta. Exista o inalta deschidere la schimbare si un climat favorabil care permite familiilor monoparentale sa evite excluderea sociala si saracia . In privinta relatiilor sociale pe care le dezvolta ii ofera reale oportunitati in viitor. Pentru parintele putin educat profesional munca ii adduce un venit salarial modest, ce nu se constituie intr-o cale de reusita ci mai degraba de supravietuire. Relatiile sociale se marginesc la un grup de prieteni dupa modelul traditional, astfel incat el devine limitat si lipsit de oportunitati.