Adler a fost prima personalitate importanta ale carei idei au intrat in conflict cu cele ale lui Freud si care a parasit cercul psihanalistilor, pentru a forma o scoala independenta de psihoterapie, cu o noua teorie asupra personalitatii umane.
Conceptia sa asupra omului este inclusa in psihologia individuala, care studiaza omul din punct de vedere holistic. Spre deosebire de psihanaliza, la Adler sexul nu mai reprezinta un factor esential in dezvoltare, iar in centrul personalitatii se situeaza constientul. Oamenii sunt considerati finite sociale si culturale, motivati de interese sociale.
Psihologia adleriana vs. psihanaliza Atat Adler cat si Freud si-au dezvoltat teoriile pe baza cazurilor clinice intalnite si a propriilor experiente din copilarie si in cadrul familiei. Deosebirea intre cei doi este ca pacientii lui Freud proveneau din burghezia vieneza, care avea in principal probleme de natura sexuala, iar pacientii lui Adler proveneau din paturi sociale marginase, ale caror probleme erau de natura sociala. In al doilea rand, Freud a fost marcat de relatia cu parintii, iar pentru Adler cele mai importante relatii au fost cele cu fratii si cu prietenii de aceeasi varsta - "intelegerea omului prin prisma pozitiei sale fata de sarcinile sociale".
Teoriile lui Freud s-au axat in special pe cauzalitate si trecut, in vreme ce Adler este interesat definalitatea vietii, scopurile umane si viitor. Abia psihologia lui Jung va lua in considerare ambele aspecte. O alta deosebire intre psihologia adleriana si psihanaliza consta in continuturile inconstientului. Daca la Freud inconstientul contine instincte si pulsiuni promordiale, la Adler continutul este format din dorinta de autoafirmare si sentimente de inferioritate. In privinta cauzei starilor de nevroza, Adler s-a pronuntat pentru esecul inlocuirii sentimentelor de inferioritate cu cele de superioritate, in timp ce Freud argumenta pentru rezolvarea defectuoasa a complexului lui Oedip.
