În primele sale lucrari, Freud foloseste expresiile "complex nuclear" sau "complex matern", termenul de "complex Oedip" (Ödipuskomplex) apare pentru prima data în lucrarea "Zur Psychologie des Sexuallebens" ("Psihologia vietii sexuale", 1910). Dupa Freud, elaborarea unui "complex Oedip" constituie o etapa normala în dezvoltarea copiilor de sex masculin, mama fiind perceputa din primul stadiu de dezvoltare drept aceea care îi ofera sânul pentru a se nutri, fapt care declanseaza o prima senzatie elementara de placere ("faza orala" a vietii sexuale). Acest impuls initial de tandrete este la originea complexului Oedip, care apoi evolueaza în trei faze:

        Faza falica. Copilul de sex masculin începe sa aiba intuitia comportamentului sexual al parintilor, între care ar exista o complicitate din care el este exclus. Sentimentul de frustrare îi provoaca reactii tipice, încercând sa se interpuna între tata si mama (de ex. intra în camera parintilor fara sa bata la usa). Dezvolta o rivalitate fata de tata si îsi exhibeaza penisul în prezenta mamei.

        Teama de castrare. Tatal capata în reprezentarea fiului statura unei figuri autoritare susceptibila sa-l pedepseasca. Fiul îsi imagineaza castrarea fie ca o sanctiune din partea tatalui, în situatia de rivalitate (complex Oedip "pozitiv"), fie ca o identificare cu mama, în dorinta inversa de a-si seduce tatal (complex Oedip "inversat", care demonstreaza ambivalenta si bisexualitatea umana potentiala). Impulsurile sexuale sunt în aceasta faza refulate si pot genera traume psihice si stari nevrotice.