Adopţia poate fi definită ca operaţiunea juridică prin care se creează raporturi de filiaţie şi rudenie civilă, în condiţiile legii, între persoanele prevăzute de lege. Prin adopţie se nasc legături de filiaţie între copilul adoptat si adoptator sau, după caz, soţii adoptatori. În virtutea acestor raporturi de filiaţie, drepturile şi îndatoririle părinteşti revin parinţilor adoptatori.Prin operaţiune juridica de adopţie, legătura de filiaţie îşi are fundamentul în voinţa celor care, potrivit legii, consimt să creeze o legătură de filiaţie civilă, sociologică.¹ Legislaţiile naţionale reflectă atitudini diferite faţă de adopţie, în raport cu tradiţiile familiale, concepţiile religioase, moravurile şi chiar istoria statelor. Adopţia este un fenomen socio-juridic.Adopţia internaţională presupune confruntarea cu o diversitate legislativă.

Pentru fiecare dintre noi, copilăria este o secvenţă de istorie personală. Copii sunt cei investiţi cu propiile speranţe neîmplinite, aşa cum au făcut generaţiile dinaintea noastră, aşa cum vor face şi generaţiile care vor urma. În afară de stafeta idealurilor, copiilor trebuie să le oferim asistenţă protectoare reală.

Varietatea şi complexitatea aspectelor legate de buna gestionare a trezoreriei creează un amplu câmp de analiză şi dezbatere pentru specialiştii şi practicienii domeniului, cu atât mai mult, cu cât acest subiect influenţează în mod practic activităţile desfăşurate de toţi agenţii economici.

Prin noţiunea de ocrotire părintească se desemnează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acordate de lege părinţilor pentru a asigura creşterea şi educarea copiilor minori. Instituţia ocrotirii părinteşti este tratată în titlul III, capitolul I, secţiunea I din Codul familiei sub denumirea de “Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copiii minori”, care se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate. Ea înlocuieşte instituţia “puterii părinteşti” din vechea legislaţie (art. 325-341 Cod civil) care era definită ca totalitate a drepturilor acordate de lege părinţilor asupra persoanei şi bunurilor copilului, atât timp cât acesta este minor şi neemancipat.

Tradiția spune că numele lui Oedip înseamnă „Picior/picioare umflat/umflate”, a fost rezultatul faptului că picioarele sale ar fi fost prinse împreună, din punct de vedere modern, această teorie, etimologie, este pusă la îndoiala de anumite persoane. O alta teorie se leagă de momentele dinaintea adopției, Oedip ar fi suferit răni la picioare și la glezne, făcându-le să se umfle - de aici și numele său.