Adopţia poate fi definită ca operaţiunea juridică prin care se creează raporturi de filiaţie şi rudenie civilă, în condiţiile legii, între persoanele prevăzute de lege.
Prin adopţie se nasc legături de filiaţie între copilul adoptat si adoptator sau, după caz, soţii adoptatori.
În virtutea acestor raporturi de filiaţie, drepturile şi îndatoririle părinteşti revin parinţilor adoptatori.Prin operaţiune juridica de adopţie, legătura de filiaţie îşi are fundamentul în voinţa celor care, potrivit legii, consimt să creeze o legătură de filiaţie civilă, sociologică.¹
Legislaţiile naţionale reflectă atitudini diferite faţă de adopţie, în raport cu tradiţiile familiale, concepţiile religioase, moravurile şi chiar istoria statelor.
Adopţia este un fenomen socio-juridic.Adopţia internaţională presupune confruntarea cu o diversitate legislativă.
În primul rând, se pot remarca doua tipuri de sisteme de drept, şi anume legislaţii care ignoră sau chiar interzic adopţia şi legislaţii care reglementează şi încurajează această instituţie.În prima categorie se înscriu legislaţiile din Vietnam şi unele ţări din America de Sud, care nu reglementează adopţia, precum şi dreptul din ţările musulmane care, prin Coran, interzice adopţia, cu excepţia Tunisiei.²
Remarcabil este faptul că în prezent, majoritatea sistemelor de drept reglementează adopţia ca instituţie care permite stabilirea legăturilor de rudenie între adoptat şi adoptator şi consacră principiul potrivit căruia se realizează în interesul superior al copilului, ca o măsură de protecţie a copilului.
În al doilea rând, în cadrul sistemelor de drept care reglementază adopţia, se pot identifica trei tipuri de soluţii legislative, în ceea ce priveşte felurile adopţiei, în raport cu întinderea efectelor pe care le produce şi anume:
- există legislaţii care reglementează numai o adopţie cu efecte restânse;
- există legislaţii care reglementează o adopţie cu efecte depline.
Este soluţia oferită în prezent şi de legislaţia româna.
- exista legislaţii care reglementează ambele feluri de adopţie.
Legislaţiile naţionale reglementează în mod diferit aspectele referitoare la condiţiile de fond şi de formă ale adopţiei, ceea ce complică mecanismul soluţionării conflictelor de legi şi a conflictelor de jurisdicţii în cazul adopţiei internaţionale.
Adopţia constă în actul prin care cineva devine părintele legal al unui copil care nu este propriul său descendent natural.
Adopţia este cunoscută din antichitate, când se realiza din motive religioase (asigurarea cultului strămoşilor) sau politice (evitarea “stingerii” unei familii sau a unui trib) fiind concepută în interesul exclusiv al adoptatorului.
Ea constituie un procedeu de conferire a privilegiilor şi avantajelor relaţiei părinte-copil.Reprezintă o instituţie larg cunoscută la scară mondială, cu rădacini istorice în antichitate şi cu începuturi de utilizare persistentă datând din timpul grecilor şi romanilor.
Scopurile adopţiei diferă substanţial în funcţie de perioadele istorice.
În antichitate continuitatea liniei bărbăteşti într-o anumită familie reprezenta principalul mobil, persoana adoptată era în mod invariabil bărbat şi adesea adult.
Adopţiile contemporane vizează copii de ambele sexe.
Uneori se pun condiţii privind o diferenţă de vârsta între cei doi.
Ca prevederi legale tipice în acest domeniu pot fi enunţate:
- consimţământul părinţilor naturali sau al tutorelui copilului;
- consimţământul oricărui copil mai mare (de regulă peste 12 sau 14 ani);
- investigarea condiţiilor existente în familia adoptivă în acord cu anumite criterii şi o perioadă de rezidenţă de probă în căminul adoptiv.
În timpul perioadei de probă este urmărită ajustarea reciprocă în relaţia părinte-copil.
Cuprins:
Capitolul I – Consideraţii generale privind instituţia adopţiei pag. 1 – 14
Capitolul II – Noţiunile de adopţie interna si internaţională pag. 15 – 21
Capitolul III – Natura juridica a adopţiei în dreptul intern şi în dreptul internaţional privat pag. 22 – 25
Capitolul IV – Condiţiile încuviinţarii adopţiei pag. 26 – 40
Capitolul V – Categoriile de copii adoptabili pag. 41 – 46
Capitolul VI – Cadrul instituţional al protecţiei copilului prin adoptie pag. 47 – 54
Capitolul VII – Procedura specială a adopţiei pag. 55 – 62
Capitolul VIII – Efectele adopţiei pag. 63 – 73
Capitolul IX – Nulitatea şi desfacerea adopţiei pag. 74 –81
pag. 76
