2.1 Potenţialul Turistic al Reliefului
Relieful, cea mai bogată şi variată resursă activă a globului terestru, alcătuieşte coloana vertebrală a peisajului.
Factor omniprezent, oferă cadrul activităţii recreative. Elementele reliefului sunt implicate in creionarea trasăturilor atractive ale altor elemente ale cadrului natural, de ordin hidrologic, climatic sau biotic. Influenţa este însă reciprocă, resursele atractive ale reliefului îmbogăţindu-se prin aportul acesteia.
Importanţa reliefului pentru turism este ilustrată înainte de toate, prin numărul apreciabil al formelor care, la nivel individual sau al asocierii peisagistice, etalează atracţii multiple.
Cu privire la geneza defileului,aceasta este pusă pe seama captării, unii cercetători admiţând că defileul s-a format in levantian (Sawicki L. 1912) anterior formării terasei de 40m a Mureşului (Wachner H. 1929) sau ca adâncirea lui este cu totul recentă. Se admite de asemenea că ar corespunde unei văi de eroziune formată într-o depresiune intracolinară, modelată în ultima treime a pliocenului (Bulla B. 1943) sau existenţei unei strâmtori lacustre pliocene care a servit ca deversor a lacului din Giurgeu.
Traian Naum şi Mihai Iancu apreciază ca valea transversală a Mureşului nu este un simplu culoar şi nici nu constituie un defileu continuu în acest sector; fiind formată din bazinete tectonice separate de strâmtori înguste cu aspect de chei. În dezvoltarea acestui sector de vale se impune distingerea a trei etape:
a) Etapa anterioară barajului vulcanic.
Cristalinul de pe latura internă a geosinclinalului carpatic oriental a suferit o fragmentare şi o afundare in faza de formare a bazinului Transilvaniei, fiind acoperit ulterior cu depozitele pliocenului vechi care se află sub cuvertura de aglomerate vulcanice în spaţiul defileului şi apar la zi la extremităţîle acestuia. În această etapă se instalase şi functiona un lac în depresiunea Topliţa, cu nivel variabil, fapt care se constată după natura şi dispoziţia depozitelor.
b) Etapa barajului vulcanic.
Erupţiile vulcanice apar încă din sarmaţian pe linia majoră de ruptură a fundamentului cristalin şi se desfăşoară intermitent, cu faze de explozii pe anumite sectoare. Din analiza datelor de teren se constată că centrii principali de erupţie existau de o parte şi de alta a acestui culoar depresionar, adică în Călimani şi Fâncel ; cuvertura de depozite vulcanice de tipul aglomeratelor şi mai putin scurgerile de lave sau răspândit şi în cadrul culoarului depresionar preexistent al Mureşului.
Bazinetele intravulcanice Stânceni, Neagra, Lunca Bradului, Răstoliţa, se caracterizează prin funcţionarea ca pieţe de adunare a apelor şi ca urmare prin prezenţa depozitelor vulcanogen-sedimentare, deci posedă un material de umplutură ; ele au existat ca bazinete lacustre în timpul pliocenului cât şi a cuaternarului inferior. În fazele activităţii vulcanice si după încetarea definitivă a acesteia, apele temporare şi permanente au erodat, transportat şi depus fragmente de roci andezitice provenite din distrugerea aparatelor, a curgerilor de lavă sau a altor formaţiuni vulcanice primare.
Grosimea depozitelor variază între 120m în vestul bazinului Topliţa şi 100m în bazinetul Neagra. Depozitele bazinului Topliţei înaintează şi acoperă piroclastitele piroxenice din extremitatea sudică a Călimanului, care la Secu stau peste pliocenul superior-dacian.
Activitatea bazinului Neagra încheiată la sfârsitul dacianului, anterior bazinului Topliţa care a persistat până la pleistocenul inferior, duce la concluzia că drenarea lacurilor s-a făcut gradat pe direcţia Vest-Est. Ca urmare, un râu pliocen cu nivel de bază mai coborât a înaintat din partea vestică şi a captat pe rănd bazinetele lacustre prin intermediul strâmtorilor preexistente.
c) Etapa post-vulcanică.
Sculptarea defileului fluvial propriu-zis a inceput de la nivelul terasei superioare, tăiată in depozite vulcanogen-sedimentare şi a umerilor din cadrul fostelor strâmtori. Ca urmare, există posibilitatea admiterii existenţei unor văi pliocene situate la înălţimi relative de cca 150m care au persistat pănă in pleistocenul inferior când apele au fost drenate prin intermediul actualului defileu.
În prezent valea transversală a Mureşului cuprinde sectoare înguste determinate de regulă de apariţia lavelor mai dure în versantul drept si de existenţa unor sectoare de străpungere, alternând cu mici depresiuni de eroziune şi tectonice ce constituie şi convergenţe hidrografice. În defileu se constată prezenţa a două nivele de eroziune la cca 1000m şi 800m altitudine, urmate de un nivel de acumulare a unor conuri de prundiş la 100m deasupra luncii.Terasele fluviale, mai extinse în bazinetele depresionare si la extremităţile defileului, se dispun în cinci trepte şi anume :
-prima terasă de luncă s-a format în holocen, fiind larg extinsă în bazinetul depresionar Toplita şi având altitudinea relativă de 1-1,5m. În portiunea foarte îngusta a defileului dintre Gudia şi Neagra această terasa lipseşte, ea reapărând în bazinetele de la Neagra, Lunca Bradului şi Răstoliţa.
-a doua terasă, altitudine relativă cca 10m, este bine reprezentată între Gălăuţaş şi Topliţa, podul ei costituind şi spaţiul unde s-a instalat o mare parte din aşezările Moglăneşti şi Topliţa. Între bazinetele Neagra şi Răstoliţa defileul este foarte îngust şi aproape lipsit de terase pentru că în aval de Rastoliţa, datorită largirii văi Mureşului, terasa să reapară în porţiunea de confluenţă cu râul Iod.
-terasa e treia, modelată în rocă fără depozite de pietrişuri, se desfăşura când pe stânga văii, când pe ambele maluri ale Mureşului, ca fâşii lungi şi înguste cu altitudine relativă de 19-23m. În unele perimetre această terasă se desfăşoară continuu pe mai mult de 5km, ca de exemplu pe versantul stâng între confluenţa Pârâului lui Ciubotă şî a pârâului Gudia. De asemenea, extinderi variate prezintă această terasă în aval de Gudea la Zăbrac, în bazinetul Lunca Bradului, bazinetul Răstoliţa, etc.
-terasa a patra, cu altitudini relative de 48-53m, este acoperită cu pietriş grosier şi argilă pleistocenă. Ea este prezentă în diferite părţi ale defileului, fiind cu pod larg între Topliţa şi râul Călimănel, lipsind în general pe partea stângă a râului. De asemenea terasa se dezvoltă intre valea Magheruşului şi până la Zencani, între Pârâul Ciubotanilor şi Gudia, în apropiere de Lunca Bradului şi in bazinul râului Neagra.
-terasa a cincea, pe versantul drept al râului, are înfăţişarea unui platou larg cu altitudine relativă de 75m, desfăşurându-se astfel până la confluenţa cu Călimănelul.
Înclinarea terenului este mare şi foarte mare, versanţii având în general pante repezi. Versanţii cu pante mai mari de 30˚ depaşesc 87% din total suprafaţă, iar din această suprafaţă 24% depaşesc 40˚.
CUPRINS:
Introducere
1. Poziţie geografică, limite
2. Potenţialul turistic natural
2.1 Potenţialul turistic al reliefului
2.2 Obiective turistice hidrografice
2.3 Potenţialul turistic al climei
2.4 Flora şi fauna
2.5 Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii
3. Potenţialul turistic antropic
3.1 Aşezările umane
3.2 Edificii religioase
3.3 Obiective culturale
3.4 Edificii economice cu funcţie turistică
3.5 Monumente şi busturi
3.6 Activităţi umane cu funcţie artistică, manifestări culturale, obiective etnografice
4. Infrastructura
4.1 Baza de cazare şi alimentaţie publică
4.2 Infrastructura de transport, trasee turistice în zonă
4.3 Baza de agrement şi cură
4.4 Infrastructura generală
5. Circulaţia turistică
6. Tipuri şi forme de turism
7. Propuneri
8. Concluzii
Bibliografie
