Odată cu dezvoltarea activităţii turistice şi cu extinderea sa explozivă, a fost evidenţiată şi o diversificare a acestuia, în funcţie de dorinţele turiştilor, particularităţile reliefului, complexitatea serviciilor.

        O desprindere masivă din această ramură complexă a turismului care a avut loc în urmă cu două decenii, o constituie turismul rural. Atenţia deosebită a factorilor politici şi administrativi pentru această zonă (rurală), care se doreşte a fi atât protejată cât şi modernizată, a impus ca o posibilitate reală de dezvoltare această activitate de turism rural. Pe de altă parte tendinţa populaţiei urbane de a-şi petrece timpul liber în mijlocul naturii, în linişte, departe de tot ce semnifică termenul urban inclusiv poluare, este o garanţie a posibilităţii de dezvoltare a acestei activităţi în mediul sătesc.

        Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de activităţi: una pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar şi de altă natură care o deserveşte pe prima, o complectează şi întregeşte Tocmai pentru că presupune  o suită de activităţi bine corelate, agroturismul este mult mai apreciat atât de turişti; care beneficiază de o gamă mai largă, mai cuprinzătoare şi mai satisfăcătoare de servicii cât şi de iniţiatorii activităţii, care au posibilităţi mai complexe de valorificare a resurselor materiale şi umane din zona rurală. Există o interdependeţă între agroturism şi celelalte ramuri economice săteşti, pentru că practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit, legumicultură, cultivarea fructelor de pădure şi prelucrarea lor, pescuitul, etc.), iar acestea la rândul lor creează noi posibilităţi de dezvoltare şi expansiune a agroturismului.

        Agroturismul are câteva particularităţi care îl deosebesc de turismul clasic:

 Spaţiul în care se desfăşoară această activitate este spaţiul rural. Mediul turistic este deci total diferit de cel cu care turistul este familiarizat. Acesta pentru că de regulă el vine din mediul urban  şi de cele mai multe ori mediul rural se află în zona montană sau premontană;

 Persoanele care se ocupă de aceste activităţi au grade diferite de pregătire. În activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduieşte turiştii, el neavând o pregătire deosebită în domeniul turistic. Are o ţinută populară şi atrage turiştii prin specificul popular. Spre deosebire de aceştia, în turismul clasic, persoanele care practică această activitate sunt pregătiţi şi specializaţi în domeniul turistic.

 Produsul turistic este diferit în agroturism faţă de turismul clasic. Astfel cazarea este diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente decorative populare, individualizată şi extrem de diversificată. Alimentaţia este, de asemenea diferită, fiind preparată în serie mică , cu produse din gospodăria ţărănească, după reţete tradiţionale. Aspectul pozitiv este întregit de existenţa produselor proaspete şi nepoluate. Serviciile oferite de agroturism sunt şi ele diferite, se fac vizite la atelierele meşteşugăreşti, se observă activităţile rurale obişnuite, se practică sporturi sau activităţi recreative specific rurale.

 Deşi activitatea de agroturism nu poate fi stocată, întocmai ca şi cea turistică, gospodăria ţărănească este elastică, putându-se mai uşor adapta fiecărei conjuncturi, iar activitatea agroturistică este  o activitate alternativă, uneori auxiliară, ea nu generează situaţii grave  de încetare a existenţei gospodăreşti.

        Agroturismul  constituie o importantă sursă de creştere a veniturilor  membrilor comunităţii rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare economico-socială. Desfăşurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul vieţii ţărăneşti, nu determină dispariţia sau decăderea unor activităţi existente până atunci, ci dimpotrivă permite valorificarea superioară a produselor obţinute în aceste ramuri şi implicit revigorarea şi dezvoltarea lor, concomitent cu apariţia altora.

        Agroturismul este practic determinat de nevoia de a completa veniturile agricole, foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în acelaşi timp importante resurse naturale, antropice, umane şi introducându-le în circuitul turistic intern şi internaţional.

        Întrucât nu necesită investiţii imense şi nu produce aglomerări ca în cazul turismului clasic ( care ar putea determina dezechilibre ecologice ), agroturismul poate deveni un factor determinant în reamenajarea spaţiului rural, în condiţiile îmbinării optime a tradiţionalismului şi modernismului.  

        Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a începe o nouă activitate, paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, utilizând pentru creşterea rentabilităţii, infrastructura de care deja dispun. Motivele care stau la baza deciziei de a practica agroturismul sunt:

 Piaţa este în expansiune. Dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-o creştere anuală de 3,5 %, pentru turismul internaţional, iar pentru turismul rural o creştere anuală de 4 %. 

 Investiţiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că ele presupun doar modernizări, reamenajări şi dotări adecvate primirii turiştilor.

 Nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate greu de dobândit. La nivelul unei gospodării, obţinerea cunoştinţelor minime necesare sunt posibile în urma efectuării unor cursuri de scurtă durată.

 Activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităţilor obişnuite (agricole).

 Se pot valorifica superior produsele obţinute din gospodăria agroturistică. Legea prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din propria gospodărie şi valorificarea lor mai eficientă.

 Este o afacere de familie, putându-se realiza de toţi membrii familiei, precum şi prin rotaţie, după posibilităţile existente.

 Statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.

        Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a putea practica această activitate sunt:

- Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai cei care sunt agricultori şi obţin mai mult de 51 % din venitul propriu din activităţi agricole.

- Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activităţii agroturistice.

- Spaţiul de cazare şi masă trebuie să fie adecvate primirii turiştilor; întreaga proprietate trebuie să fie accesibilă turiştilor, pentru că aceştia trebuie să se simtă confortabil şi în curte şi în împrejurimi.

- Trebuie oferite servicii de calitate, în condiţii de igienă şi confort.

- Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piaţa turistică; trebuie bine valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.

     Organizarea propriu-zisă a unei pensiuni agroturistice, presupune o dată cu demararea activităţii, o împărţire a întregului proces în trei faze:

- conştientizarea ideii de a practica agroturismul;

- planificarea operativă;

- demararea activităţii. 

     Prima fază este cea mai importantă, pentru că ea conduce în final la decizia de a practica sau nu noua activitate.     Elaborarea şi redactarea planului de afaceri, este o operaţie complexă, dar necesară, întrucât se defineşte clar obiectivul propriu, strategia care se va adopta, previziunile asupra activităţii. Demararea activităţii presupune continuarea primelor două faze, punerea lor în practică.

       O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiştilor, numărul şi tipul lor depinzând de mărimea şi localizarea pensiunii, potenţialul turistic din zonă, creativitatea gospodarului, etc. principalele elemente sunt însă următoarele:

    1. Cazarea. Aceasta constituie elementul central al activităţii agroturistice. Suprafaţa unei camere este bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălţimea de minimum 2,5 m. Amplasarea poate fi atât la parter, cât şi la etaj şi orientată pe cât posibil spre o privelişte plăcută. Finisarea pereţilor trebuie realizată în culori deschise, iar aplicarea varului sau vopselelor se face de preferinţă anual. Aerisirea şi curăţenia trebuie făcută periodic şi foarte meticulos. Împotriva insectelor trebuie utilizate plase la geamuri, şi eventual aparate pentru îndepărtarea lor. Mobilierul camerei trebuie să fie puţin şi bine întreţinut. Conform legii, camera trebuie să conţină, în mod obligatoriu un pat simplu sau dublu, cu saltea corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici dimensiuni şi două scaune. Camera trebuie dotată cu instalaţie electrică şi prize pentru aparatură electronică: televizor, uscător de păr, radio. Pardoseala trebuie să permită curăţirea rapidă şi eficientă. În cameră trebuie să mai existe un număr de noptiere egal cu numărul paturilor şi lămpi pentru citit. Acest mobilier poate fi şi rustic, deci tradiţional, dar trebuie să cuprindă elementele obligatorii menţionate. Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii, doar destinat turiştilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă şi rece în permanenţă, vas WC, chiuvetă. Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi module – grup sanitar, care conţin cele trei piese şi pot fi montate pe o podea supra – înălţată. Aceste piese sunt prevăzute cu racorduri speciale pentru apă rece, apă caldă şi scurgere. Racordurile permit legarea la instalaţia existentă în gospodărie, precum şi legarea de un modul similar, poziţionat într-o cameră alăturată. Prin această modalitate există posibilitatea creării unor puncte sanitare în fiecare cameră. Acest punct sanitar poate fi departajat de restul camerei printr-un perete despărţitor realizat din panouri celulare din mase plastice (PVC, policarbonat), şi se poate amplasa în orice încăpere, prevăzută cu orice tip de pardoseală. La intrare se află o scară cu două trepte care marchează conductele aflate sub podeaua despărţitoare. Întregul spaţiu poate fi ventilat forţat prin intermediul unui sistem cu acţionare automată sau manuală. Acest grup sanitar respectă strict litera legii, astfel încât nu există riscul retragerii autorizaţiei sanitare de funcţionare.

    2. Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de agroturism. De aceea, amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă. Bucătăria, trebuie conform legii să aibă un necesar considerat obişnuit: maşină de gătit, frigider (ladă frigorifică), o masă de lemn, veselă, tacâmuri, chiuvetă, spaţiu de depozitare a gunoiului. Masa trebuie servită într-o încăpere spaţioasă, iar poziţia mesei trebuie să permită celui care serveşte masa să ajungă în spatele fiecărui oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei trebuie să servească masa separat.

    3. Servicii suplimentare. Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi clienţilor săi şi posibilităţi de a-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie să se gândească la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziţia turiştilor. Cele mai des întâlnite astfel de condiţii în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete, bărci, organizarea de excursii călare, însoţirea turiştilor în drumeţii, excursii, plimbări, însoţirea la diferite ateliere meşteşugăreşti din sat, etc. Prin intermediul acestor activităţi se realizează o mai apropiată comunicare şi apropiere între oaspeţi şi gazdă şi se permite fidelizarea clienţilor, prin anumite legături sentimentale.

      Orice întreprinzător agroturistic trebuie să cunoască bine şi capcanele care pot apărea, şi care micşorează şansele succesului acestei activităţi. Cele mai importante dintre ele şi care trebuie evitate cu orice preţ sunt:

- urmărirea unor câştiguri mari de la început; pentru câştigarea clienţilor preţul este important în prima etapă a agroturismului;

- evaluarea subiectivă a oportunităţilor agroturistice;

- neglijarea oaspeţilor;

- proasta gestionare a resurselor umane;

- slaba calitate a serviciilor oferite.

      Deşi multe din aceste aspecte sunt valabile şi pentru alte activităţi economice, într-o fază de debut, evitarea lor sunt esenţiale în fidelizarea clienţilor şi desfăşurarea unei activităţi de succes.

        Documentaţia necesară pentru clasificarea pensiunii agroturistice este următoarea:

- cerere – tip;

- copie după actul constitutiv al agentului economic;

- copie după certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului;

- autorizaţie sanitară;

- autorizaţie sanitar – veterinară;

- autorizaţie de prevenire a incendiilor;

- autorizaţie de mediu;

- schiţa pentru amplasarea gospodăriei;

- schiţa privind structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor;

- faşa privind încadrarea camerelor pe categorii de clasificare;

- copie de pe documentul de plată a contravalorii tarifului achitat în contul O.A.C.T., în vederea eliberării certificatului de clasificare.