Ca sector economic, turismul este greu de delimitat de alte activitati economice deoarece este diversificat, complex si uneori ocult. Face parte din sectorul tertiar, fapt demonstrat de gama larga si eterogena a serviciilor ce dau continut activitatii sale, trasaturile comune cu celelalte componente ale tertiarului ca si tendintele de evolutie si modificarea sub impactul acelorasi grupe de factori. Totodata turismul se individualizeaza de celelalte ramuri ale sectorului tertiar prin specificitatea si complexitatea continutului sau, prin raporturile cu celelalte ramuri ale economiei prin rolul si atributiile sale. El cuprinde aspecte economice depinzind de un anumit nivel al veniturilor si de un anumit nivel al potentialului economic, aspecte geografice puternic influentate de anumite conditii de relief, clima, fauna, flora, aspecte politice, culturale si psihologice.

Turismul este definit ca orice calatorie determinata de orice alt motiv in afara migratiei fortei de munca, deoarece in toate aceste cazuri consumatorii genereaza venituri la locul de consumatie pentru prestatii de servicii ce acopera consumul.

Turistii cheltuiesc venituri create la locul de resedinta. Daca acest consum este realizat de rezidentii altei tari avem de-a face cu turismul international. Turismul se consuma la locul de productie, interesant fiind faptul ca circulatia banilor se suprapune cu circulatia turistilor de aceea uneori folosim termenul de "export intern".

Baza materiala a industriei turismului o reprezinta o multitudine de capaciati de productie (hoteliere, de alimentatie publica) si locuri de consum turistic. Factorii de productie ce determina evolutia acestui domeniu si rezultatele activitatii turistice sint capacitatile de productie si forta de munca. Ambii factori sunt divers specializati si puternic dispersati teritorial.

Materia prima in turism reprezentata de resursele nationale, umane, sociale ne apare foarte des imateriala conferind produsului turistic caracter invizibil (produsul turistic este un ansamblu de mijloace fixe, servicii si comoditati grupate in diverse variante, intr-un tot unic si oferite spre consum in cadrul unei ambiante specifice). El inmanunchiaza patru mari categorii de servicii: transport, cazare, alimentatie si motivatie. 

Acest ansamblu este rezultatul unor ramuri atat in sectorul primar, secundar cat si tertiar. Turismul este un domeniu de consecinta, se situeaza in aval de toate activitatile de la industria extractiva si agricultura pana la ocrotirea sanatatii si cultura.

Face parte din sectorul tertiar pentru ca predomina prestarea de servicii, dar turismul este o marfa avand si valoare de intrebuintare.

Aprecierea calitativa a produsului turistic se face prin prisma urmatoarelor caracteristici: accesibilitate, comoditate, atractivitate. Produsul turistic se produce si pe masura ce se manifesta consumul si deci nu se poate stoca.

Produsul turistic este foarte eterogen, iar eterogenitatea sa este data de existenta complementara a unor structuri materiale - marfuri - si a unor elemente imateriale, ce sunt creatii ale oamenilor - prestari servicii - sau care nu sunt creatii antropice - ambianta.

Dimensiunea si calitatea produsului turistic depinde de nivelul si calitatea activitatii din toate celelalte ramuri. Productia turistica este putin elastica atat ca volum cat si calitativ la modificarile consumului turistic care e foarte sensibil la actiuna factorilor conjucturali, psihologici si politici. 

Turismul este un domeniu de activitate cu un profil complex, reunind un ansamblu de servicii si bunuri , proprii mai multor sectoare, fiind punctul de interferenta al acestora. Este cel mai mare producator al Produsului Intern Brut si al sectorului care angajeaza forta de munca, cifrandu-se la o zecime atat la produsul brut cat si la forta de munca.

Turismul este de asemenea un mijloc esential de redistribuire a veniturilor intre tari si astfel acesta sprijina balanta dezvoltarii in economia mondiala.

Calitatea mare a turismului in realizarea unor efecte sociale si economice consta in aceea ca toate acestea sunt urmarea fireasca, normala a actului turistic, ele nepresupunand eforturi si masuri speciale; in plus cele mai multe din efecte cunosc valori superioare, greu de obtinut pe alte cai. Trebuie subliniat insa ca indeplinirea de catre turism, in conditii superioare, a menirii sale este posibila numai in masura in care intreaga activitate turistica se desfasoara la un nivel calitativ ridicat.

Privit ca activitate economica, turismul include o gama variata de servicii de informare, vanzare de calatorii turistice, transport, cazare, servire de preparate culinare, de racoritoare, de bauturi alcoolice, tratamente in statiuni balneare, actiuni cu rol de agrement si de divertisment.

Ca urmare, la nivelul impus de rolul si functiile sale, turismul rezulta din efectul conjugat si combinat al mai multor ramuri. Unele din acestea cum sunt constructiile, industria energiei electrice si termice, industria constructiilor de masini, electrotehnica si electronica, industria lemnului si cea textila, agricultura, industria alimentara, se afla in situatia de ramuri furnizoare, iar furniturile lor se inglobeaza fie in baza materiala a turismului, fie in productia oferita de unitatile de alimentatie publica. Altele ca, de exemplu, comunicatiile, cultura, asistenta medicala si gospodaria comunala concura independent la satisfacerea diverselor parti ale cererii turistilor.

Numarul mare de ramuri care isi dau concursul la efectuarea de prestatii turistice arata ca "produsul" turistic nu poate fi de calitate superioara decat in masura in care toate elementele care concura la crearea sa sau intra in structura sa sunt de calitate ridicata.

Fiind una din formele de activitate care satisfac cerinte personale, turismul este o veriga premergatoare consumului final, cu efecte economice insemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, este de aratat ca, prin rolul pe care il are - de a raspunde unor nevoi umane, in special de a participa la refacerea capacitatii de munca, turismul contribuie la producerea de venit national. Creatoare de venit national sunt nu numai alimentatia publica si transporturile turistice, ci si activitatile desfasurate de colectivele din unitatile de cazare si bazele de tratament.

Ca si in alte ramuri prestatoare de servicii, in turism, cheltuielile cu munca vie detin o pondere mare in cadrul tarifului, ceea ce inseamna ca orice contributie a sa la sporirea venitului national antreneaza cresterea intr-o masura redusa a muncii materializate, trecute.

Activitatea de turism international se dovedeste a fi deosebit de favorabila pentru cresterea venitului national. In unele tari aceasta situatie se datoreste, intre altele, practicarii de preturi si tarife mai ridicate in relatiile cu turistii straini, comparativ cu cele utilizate la turismul intern. O asemenea practica decurge din faptul ca, pe piata internationala, actiunea legilor economice care reglementeaza preturile si tarifele duce la aparitia unor diferente in plus sau minus fata de preturile si tarifele intilnite in raport cu cererea interna. In mod concret, diferentele pozitive reprezinta un aport de venit national sub forma valorica. La noi in tara s-a renuntat la aceasta practica in acest an.

Privita pe un alt plan, contributia turismului la crearea de venit national se impune si prin faptul ca activitatile specifice nu epuizeaza "materia prima" pe baza careia se dezvolta; totodata, una din virtutile sale consta in aceea ca are in vedere valorificarea de resurse naturale nevalorificabile altfel (apa minerala, mofete, pesteri, apa marii, pante montane, peisaje s.a.), exploatarea suplimentara a unora din cele care intra in campul de actiune si al altor domenii (paduri, nisipul de pe plaja, soarele, etc.), precum si valorificarea anumitor creatii realizate in alte scopuri (monumente istorice, de arta si arhitectura, muzee, castele, elemente etnografice si folclorice, lacuri de acumulare s.a.).

De mare importanta pentru economia tarii, in special in ceea ce priveste aportul de valuta, este turismul international, daca, in balanta turistica intre incasari si platile externe se respecta un raport rational, aceasta constituie o cale, si inca una foarte importanta, de echilibrare si chiar de creare a unui sold activ in balanta de plati a tarii.

  Este de subliniat, totodata, ca aportul valutar al turismului la balanta de plati este mult mai convenabil decit cel al comertului exterior. Realizandu-se ca export in interiorul tarii, produsele care sunt utilizate la preparatele culinare consumate de turistii straini sau marfurile care sunt cumparate de acestia din unitatile comerciale nu se mai incarca cu cheltuieli mari de transport, de ambalare si de asigurare, nu sunt grevate de taxe vamale si de alte taxe. Ca urmare, valorificarea resurselor materiale si a muncii interne prin turismul international este mult mai avantajoasa decat prin exportul de marfuri

In contextul implicatiilor economice se inscrie si contributia turismului la dezvoltarea unor zone mai putin bogate in resurse, capabile sa asigure dezvoltarea unor intreprinderi sau industrii prelucratoare, dar bogate in resurse turistice naturale si antropice - ape minerale, domeniul schiabil, oglinzi de apa etc.- care atrag fluxurile turistice si duc la aparitia si dezvoltarea localitatilor existente ca statiuni turistice sau chiar la aparitia unor statiuni noi (asa cum este cazul statiunilor balneoclimaterice devenite centre urbane, din Carpatii Orientali). Prin turism sunt valorificate, de asemenea, unele zone bogate in resurse turistice antropice (cultural-istorice) cu mare forta de atractie, cum ar fi cele din judetele Suceava si Maramures. Practica a demonstrat ca astfel de regiuni se pot dezvolta si pot intra in circuitul economic cu investitii initiale minime, capabile insa sa determine o dezvoltare in lant a unor activitati economice producatoare de venit national si, totodata, capabile sa absoarba forta de munca locala disponibila.

Pe langa contributia la crearea de venit national, la echilibrarea balantei de plati si la valorificarea superioara a unor posibilitati interne, activitatea turistica joaca un rol mare in dezvoltarea anumitor  judete, zone si  localitati din tara; prin amenajarile si conditiile pe care le presupune aceasta activitate contribuie la ridicarea economica si culturala a perimetrelor respective si, in consecinta, la crearea de conditii de viata mai bune pentru populatia locala.

Ca activitate complexa, turismul este capabil sa determine chiar mutatii in dezvoltarea in profil teritorial; din acest unghi, specialistii il considera o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale si intraregionale, privite la scara mondiala, nationala sau locala. Pe langa atragerea, in circuitul de valori, a unor zone si regiuni turistice, turismul are consecinte asupra geografiei acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizarii de servicii publice, industrializarii etc

Tot aici trebuie mentionata si vocatia ecologica a turismului, deoarece in strategia dezvoltarii turistice, se impun masuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existentei umane, a peisajului, apei, aerului, florei, faunei etc.

Turismul, in dezvoltarea lui, favorizeaza utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a disponibilitatilor de forta de munca.

Este binecunoscut faptul ca turismul este un mare consumator de munca vie, si asta deoarece progresul tehnic penetreaza intr-un ritm mai lent in domeniul turistic, operatiunile specifice lui nu pot fi mecanizate sau automatizate la nivelul atins in alte ramuri (ca, de exemplu, in industrie), iar procesul de intensificare cunoaste, la randul lui, anumite limite, dincolo de care apare riscul deteriorarii calitatii.

Intre efectele inevitabile ale acestei dezvoltari se inscriu stabilizarea fortei de munca, eliminarea fenomenelor de migrare a acesteia, cu toate consecintele ce decurg de aici pentru nivelul de trai. Pe langa locurile de munca permanente, turismul ofera si locuri de munca sezoniere, reprezentind 1/3 din total si mareste cererea fortei de munca pentru alte sectoare si ramuri de activitate.

In etapa pe care o parcurge tara noastra, ca urmare a existentei de resurse inca neexploatate sau insuficient puse in valoare, turismul constituie o ramura cu posibilitati insemnate de crestere si, ca urmare, reprezinta o sfera de activitate care poate sa absoarba o parte din forta de munca ce va deveni disponibila prin restucturarea economiei.

Astfel, in tarile cu activitate turistica dezvoltata, numarul celor ocupati in turism reprezinta cam 5/6% din totalul populatiei active.

Avand un rol insemnat in ocuparea si redistribuirea fortei de munca, turismul are efecte benefice si asupra nivelului de instruire si de calificare a acesteia, lucratorul din turism trebuind sa aiba o pregatire multilaterala, o viziune larga asupra problemelor lumii, un vast orizont cultural-stiintific, sa cunoasca cel putin o limba de circulatie internationala, sa fie un bun psiholog, sa stie sa recomande un produs turistic, sa stimuleze cererea. Expansiunea turismului determina aparitia de noi profesiuni si influenteaza procesul formativ al specialistilor pentru acest sector. In calitatea sa de consumator de bunuri si servicii turismul are consecinte si asupra utilizarii fortei de munca in alte ramuri economice, cum ar fi agricultura, industria alimentara, cea usoara, constructiile s.a. (studii intreprinse in acest sens demonstreaza ca la fiecare suta de noi locuri de munca in turism, alte 60-80 de locuri noi se creaza in constructii si agricultura).

Efectele economice ale activitatii turistice cunosc si alte forme de manifestare. Intre altele, o asemenea activitate, prin cererea adresata altor ramuri, stimuleaza dezvoltarea cantitativa si calitativa a acestora. Totodata, contribuind in mod substantial la refacerea capacitatii de munca si la imbogatirea cunostintelor personale, turismul participa la cresterea capacitatii creative a celor ocupati in diverse ramuri ale economiei nationale, cu consecinte pozitive pe planul eficientei economice in toate ramurile de activitate.

In completarea efectelor economice si neeconomice ale activitatii turistice trebuie adaugata si contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti normale. Antrenand cheltuieli banesti din partea populatiei interne, cheltuieli care in tara noastra au ajuns la cateva zeci de miliarde de lei, activitatea respectiva reda circulatiei o parte insemnata din veniturile acestei populatii, reprezentand astfel una din modalitatile de realizare a echilibrului atat de necesar intre cererea si oferta de marfuri si servicii interne si, ca urmare, o cale de evitare sau atenuare a fenomenelor inflationiste. Pentru viitor, ca urmare a cresterii cererii de servicii turistice si ca rezultat al solicitarii, intr-o masura sporita, a unor servicii si produse mai rafinate, se intrevede marirea acestui rol al turismului. De altfel, o serie de particularitati ce-i sunt proprii il recomanda ca o solutie deosebit de avantajoasa. Astfel, in primul rind, "produsul" specific include multe servicii si mai putine bunuri materiale; in al doilea  rand, la unele  din elementele materiale care  intra in  consumul turistic, cum ar fi produsele alimentare, energia electrica pentru iluminatul spatiilor de cazare si altele, cantitativ, consumul pe turist difera putin sau deloc (in cazul energiei electrice) fata de ceea ce consuma oamenii la domiciliu, in postura de neturisti. In plus, la energia utilizata pentru preparatul hranei, prin turism se realizeaza o economie fata de situatiile in care fiecare familie isi prepara hrana separat, in gospodaria proprie; turismul poate fi avantajos pentru economia nationala si la alte consumuri (cum ar fi resursele energetice pentru incalzitul spatiilor construite). Asadar preluarea unei parti din veniturile populatiei sub forma cheltuielilor pentru turism nu inseamna cresterea in aceeasi masura a consumului intern de resurse regenerabile sau neregenerabile.

Revenind la turismul international, trebuie adaugat ca dezvoltarea turismului activ constituie, intre altele, si unul din mijloacele cu rol major in procesul trecerii, in perspectiva, la libera convertibilitate a monedei nationale; in acelasi timp, prin realizarea acestui salt in ceea ce priveste pozitia leului in raport cu alte monede va apare inca un element de simplificare a tranzactiilor dintre detinatorii de oferta si clientii externi si, in consecinta, va fi stimulata afluenta de turisti straini in tara noastra.

Turismul, in desfasurarea lui, presupune o cerere crescanda de bunuri si servicii, cu repercursiuni pozitive in sferele de productie a acestora. El determina o adaptare a ofertei ce se materializeaza, direct, in dezvoltarea structurilor de primire si, indirect, in stimularea productiei ramurilor participante la echiparea spatiilor de cazare si de alimentatie, la modernizarea acestora, la realizarea de mijloace de transport, de instalatii de agrement, ca si la construirea si modernizarea drumurilor etc. In tarile cu turism dezvoltat, prin dezvoltarea turismului se obtine un important spor de productie in ramurile implicate.

Astfel, in tari cu traditie turistica, precum Spania, Franta, Italia, Austria, Elvetia, Grecia, participarea turismului la crearea Produsului Intern Brut este de 5-10% proportie comparabila cu aportul unor ramuri de baza ca agricultura, constructiile de masini, transporturile navale.

Industria turistica are si un important efect de antrenare, decurgand din faptul ca, prin prisma trasaturilor sale esentiale si a activitatilor pe care le genereaza, turismul se plaseaza la interferenta activitatilor economice cu cele sociale. 

Diversificarea structurilor economice se realizeaza, in primul rind, prin crearea unor activitati si chiar ramuri specifice turismului: industria agrementului, agentii de turism, touroperatorii etc. sau dezvoltarea la noi dimensiuni a celor existente: industria hoteliera, industria alimentara, industria mijloacelor de transport s.a. Mai mult, in cadrul unor ramuri industriale, de transport se desprind, prin evolutii spectaculoase, subramuri cu destinatie speciala pentru turism. Asfel sunt de mentionat subramurile care participa la decoratiuni interioare din cadrul industriei textile, a sticlei, a mobilei, a artizanatului etc.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin prisma consecintelor de ordin economic, ci si social, deoarece el contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan, care gaseste in turism o contrapondere eficienta impotriva constrangerilor de tot felul. Contributia sa, expres definita, se refera la faptul ca turismul se manifesta ca mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire cultura si civilizatie al oamenilor. Prin stimularea schimbului de valori, turismul favorizeaza si faciliteaza imbogatirea orizontului cultural, informational, atat pentru turisti cat si pentru populatia locala, contribuind la formarea lor intelectuala. Turismul se caracterizeaza prin larga sa penetrare in randul tineretului, aceasta categorie sociala fiind foarte receptiva la cunoasterea prin turism. Practicarea lui de catre cele mai largi paturi sau categorii sociale i-au adus, treptat, atributul de fenomen de masa, cu profunde semnificatii umane. El creaza conditii pentru accesul la valorile culturale ale civilizatiei universale pentru un numar din ce in ce mai mare de oameni.

Turismul se transforma, cu timpul, in cel mai rafinat mijloc de utilizare al populatiei. De altfel, el reprezinta una din principalele modalitati de petrecere a week-end-lui si a concediilor si vacantelor. Se asigura astfel recreerea, destinderea, dar si refacerea fortei si potentialului de munca, prin odihna, miscare, tratamente balneo-medicale, contribuind la mentinerea sanatatii fizice si psihice a omului zilelor noastre.