În ultima perioadă tot mai mult se foloseşte conceptul de combatere integrată a dăunătorilor forestieri în pădure, aceasta în sensul de a cunaaşte şi folosi cât mai binepotenţialul biologic al unor astfel de biocenoze ca având o mai mare stabilitate ecologică în cadrul unui ecosistem.
Pe de altă parte, se are în vedere limitarea la maximum a tratamentelor chimice, acestea executându-se doar în situaţii obligatorii şi cu pesticide mai puţin poluante.
De altfel, se poate menţiona că sub acest aspect ecosistemele forestiere au fost cel mai puţin afectate da consecinţele negative ale combaterii chimice.
Acest lucru a fost posibil şi datorită compoziţiei şi structurii fondului forestier, care totuşi prezintă un echilibru natural stabil. O analiză pe această linie arată că în ultima jumătate de secol tratamentele chimice în păduri s-au aplicat în procent destal de restrâns.
