Testele statistice sunt nenumărate și foarte greu de clasificat având în vedere faptul că orice se poate verifica iar ipotezele statistice sunt nelimitate ca tip.
Testele de comparare a unor parametri ai unor populații, verifică ipoteze precum compararea mediilor a doua populații, compararea mediilor mai multor populații, compararea dispersiilor, etc.
Testele de omogenitate sau de independență, sunt teste care verifică ipoteze de tipul dependenței sau independenței unor factori de clasificare.
Testele de concordanta, sunt teste care verifică dacă distribuția valorilor unei serii de date este conformă cu o anumită distribuție teoretică așa cum ar fi distribuția normală.
În ceea ce privește testele parametrice sunt acelea în care pentru compararea parametrilor se face presupunerea ca populațiile din care provin eșantioanele au anumite distribuții cunoscute, de exemplu sunt distribuite normal. (ex. testul F)
Testele neparametrice sunt testele la care nu se face nici o presupunere despre distribuțiile populațiilor din care provin eșantioanele.(testul semnelor, testul Mann-Withney, etc)
Testele parametrice sunt preferate celor neparametrice deoarece, deși sunt mai restrictive, sunt superioare celor neparametrice din cauza că iau în considerare în plus informația despre distribuții.
Testul z pentru proporții implică testarea semnificației unui procent observat în raport procentul populației (atunci când este cunoscut), pentru evenimente de tip dihotomic.
