Totuşipracticienii auditului intern constată cu satisfacţie evoluţia rapidă şipertinentă a acestuia, percepută clar de toată lumea, în ciuda unor confuzii şidisfuncţii care mai apar; obiectivele auditului sunt atinse şi el devine unajutor de neevitat pentru manager. În acest sens, precizăm că, fostul preşedinteal IFACI, Louis Vaurs, a subliniat evoluţia conceptului de audit intern,afirmând că “transformările introduse de majoritatea auditorilor nu au fostobservate cu adevărat de managerii noştri”. Cu părere de rău, trebuie săobservăm că această remarcă din ultimul deceniu al mileniului doi este încă deactualitate.

         Auditul intern îşi va atingeobiectivele dacă există un sistem de control intern organizat, formalizat,periodic, constituit din: standarde şi norme profesionale, ghiduri procedurale,coduri deontologice (nu etice), care să susţină morala profesiunii de audit,având în vedere faptul că auditorul trebuie să fie în afara oricăror bănuieli,„precum soţia Cezarului”.

          Auditorii interni şi managerultrebuie priviţi ca parteneri şi nu ca adversari, având aceleaşi obiective,printre care eficacitatea actului de management şi atingerea ţintelor propuse.Managerii trebuie să înţeleagă recomandările auditorilor, să perceapă ajutorulpe care îl primesc pentru stăpânirea riscurile care apar şi evoluează continuu.

          Auditul intern este considerat cafiind ultimul nivel al sistemului de control intern al entităţii. Auditoriiinterni izolaţi sunt ineficienţi şi de aceea ei trebuie să lucreze în echipă. Competenţeleprofesionale ale auditorului intern produc adevărate beneficii pentru entitate,printr-o evaluare sistematică, pe baza standardelor de audit şi a celor maibune practici, a politicilor, procedurilor şi operaţiilor realizate deentitate.