Marfa este o categorie economică de mare complexitate care constituie obiectul schimburilor economice ca urmare a utilităţii şi valorii produselor.
Marfa are o anumită valoare a cărei mărime este determinată de valoarea materiilor prime și auxiliare introduse în fabricare, de uzură aparatelor și a instalațiilor tehnologice folosite, de timpul de muncă necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, însumate, determina valoarea mărfii și se exprimă prin preț.
Mărimea valorii exprimată prin preț este însă stabilită și în funcție de modul cum marfă satisface o anumită necesitate a omului, adică în funcție de valoarea de întrebuințare.
Produsul este un rezultat al muncii umane dobândeşte caracterul de marfă în momentul intrării în circuitul comercial deci odată cu recunoaşterea de către societate a utilităţii sale prin vânzare pe piaţa internă sau internaţională.
Serviciul reprezintă o marfă comercializată, imaterială, intangibilă, care în general nu se experimentează înainte de cumpărare, dar care permite compensarea investiţiilor făcute de cumpărător pentru realizarea dorinţelor şi anecesităţilor acestora.
Merciologia este o disciplină cu caracter economic al cărei obiect îl constituie studierea proprietăților mărfurilor, în strânsă legătură cu calitatea, determinată de acestea. Etimologic, denumirea de merciologie provine din latinescul mercis, „marfă” și grecescul logos, „știință”.
Creșterea producției de bunuri de larg consum a determinat, din vremuri îndepărtate, apariția unei activități de comerț a cărei organizare și desfășurare a justificat necesitatea creării de școli comerciale capabile să pregătească elevii în probleme legate de „studiul mărfurilor”, așa cum a fost denumită această disciplină în trecut .
Calitatea produselor este definită prin totalitatea însușirilor concrete ți a caracteristicilor care determina utilizarea lor în raport cu scopul pentru care au fost create, precum și eficientă lor economică.
De pildă, însușirile concrete care definesc calitatea unui produs alimentar în funcție de natură lui, sunt:
• organoleptice,
• fizico-chimice,
• microbiologice,
• starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar.
