Planul de afaceri este un studiu complex care se eleboreaza in vederea inceperii unei afaceri noi, in cazul in care intreprinderea solicita credite pentru investitii si restructurare, pentru constituirea unei societati mixte, in caz de fuziune, divizare, etc.

- planul de afaceri permite investitorilor de capital, bancilor, altoragenti economici sa cunoasca starea actuala si perspectivele intreprinderii in competitie cu alti parteneri

- planul de afaceri trebuie sa dea raspunsuri la cateva raspunsuri fundamentale: Cine sunteti? Ce faceti? De unde veniti? Unde vreti sa ajungeti?

- prin fundamentarea raspunsurilor la aceste intrebari, pe parcursul a circa 30-40 de pagini( plus anexele ) si prin sublinierea “punctelor forte” si a “punctelor slabe”, echipa manageriala va trebui sa-si convinga partenerii si sa le castige adeziunea la proiectul propus

- planul de afaceri trebuie sa fie realist, fiabil, credibil, ambitios si sa cuprinda indicatori tehnici si economico-financiari ce pot fi realizati pe termen mediu si lung

- din stabilirea clara a obiectivelor strategice si din fundamentarea indicatorilor trebuie sa se contureze solutii si masuri concrete care permit realizarea scopurilor propuse

- planul de afaceri se fundamenteaza pe o conceptie strategica care sa asigure intreprinderii (firmei) cresterea puterii competitionale si maximizarea profitului

- la elaborarea acestei lucrari trebuie angrenata intreaga echipa de conducere

- planul de afaceri e un instrument util pentru urmarirea activitatii pe o perioada mai lunga de timp, cuprinzand si implementarea proiectului si rambursarea datoriilor

- pentru a-si atinge scopul, planul de afaceri trebuie sa indeplineasca o conditii cum ar fi: 

- concizia prezentarii problemelor

- sa asigure o informatie bogata si cuprinzatoare

- sa fie usor de citit

- sa fie logic si usor de urmarit

- sa fie transparent, adica sa identifice neajunsurile, riscurile posibile si responsabilitatile

- sa asigura garantia succesului si banii necesari investitiei

- sa asigure fundamentarea productiei pe o buna strategie de marketing

- sa cuprinda previziuni financiare corecte si sa accentueze posibilitatile de realizare a unei capacitati beneficiare ridicate

- sa se bazeze pe o analiza completa a concurentilor potentiali, furnizorilor si clientilor

- sa asigure folosirea eficienta a capitalului

Planul de afaceri trebuie sa cuprinda un rezumat(circa 3 pagini) care sa prezinte elementele esentiale ce rezulta din analiza si proiectare si o scurta caracterizare a produselor care constitue obiectul proiectului:

- aceasta caracterizare se refera la perspectiva pietei interne si externe a produselor respective, la perspectiva relansarii firmei ca urmare a mediului economic favorabil si a realizarii unor performante ridicate in comparatie cu alti agenti economici, etc

- calitatea planului de afaceri depinde si de calitatea conceptiei

- planul de afaceri cuprinde doua parti:

1. diagnosticul economico-financiar

2. evaluarea activitatii viitoare

      D. Margulescu, M.Niculescu, V.Radu arata in lucrarea “ Diagnostic economico-financiar”, ca “analiza diagnosticului presupune reperarea simptomelor, a disfunctionalitatilor unei firme, cercetarea si analiza faptelor si a responsabilitatilor, identificarea cauzelor, elaborarea unor programe de actiune prin a caror aplicare practica sa se asigure redresarea sau amelioraea performantelor”.

        Pentru realizarea unui bun diagnostic economico-financiar se dezvolta urmatoarele aspecte, caracterizate in capitole si subcapitole distincte:

1.Scurt istoric al intreprinderii

2.Prezentarea generala a intreprinderii(date de identificare, capital social, scop, etc)

3.Organizarea structurala(structura organizatorica, structura de productie, masuri de perfectionare – crearea de noi compartimente si sectoare, divizare, fuziune, restructurarea productiei)

4.Diagnosticul potentialului tehnico-productiv

5.Diagnosticul managementului si al utilizarii resurselor umane

6.Diagnosticul activitatii economice

7.Diagnosticul activitatii de marketing

8.Diagnosticul financiar

9.Concluziile generale ale diagnosticului “puncte slabe” si “puncte forte”.

Din concluziile si solutiile propuse, trebuie sa rezulte principalele masuri menite sa creasca profitul si functionalitatea intreprinderii, extinderea pe piata, cresterea disponibilitatilor banesti si a credibilitatii la banci in vederea contractarii de credite.

        Masurile sunt in sfera aprovizionarii, productiei, livrarilor, alte sfere cu influente.

       In aceasta parte a planului de afaceri se stabilesc principalele directii strategice si se elaboreaza un plan strategic cu urmatoarele componente: plan de productie, plan de marketing-comercializare si plan financiar

        Problema esentiala si punctul de pornire in elaborarea planului de afaceri este sectiunea” piata de desfacere”.Aceasta sectiune trebuie sa asigure o cunoastere clara a segmentului de piata al intreprinderii in vederea stabilirii strategiei economice.

a)Planul de productie cuprinde:

- proiectarea capacitatilor de productie pe intregul flux tehnologic;

- descrierea completa si precisa a produselor proiectate si stabilirea cantitatilor ce se vor obtine annual(cel putin 3 ani);

- stabilirea necesarului de personal pe categorii si a fondului de salarii annual;

- proiectarea consumurilor specifice si totale de resurse, in conditiilie tehnologiilor de productie proiectate si viitoare;

- estimarea implicatiilor ecologice, impactul acestora asupra costurilor;

- proiectarea costurilor unitare si a cheltuielilor pe elemente componente, produse si pe ansamblul intreprinderii.

b)Planul de marketing-comercializare

- trebuie sa fie realist si bine documentat in vederea realizarii vanzarilor proiectate si ocuparea segmentului de piata stabilit;

- acesta cuprinde: sinteza analizei de piata, analiza de produs, strategiile de marketing, estimarea cantitatilor de produse ce se vor vinde, preturile unitare pe perioade, veniturile previzibile pe fiecere produs, reteaua de distributie a intreprinderii si modul de asigurare a transportului produselor, sistemul de aprovizionare

c) Planul financiar cuprinde:

- bugetul de venituri si cheltuieli pentru perioada urmatoare, inclusiv rezultatele financiare si repartizarea lor pe destinatii;

- proiectarea investitiilor si sursele de finantare previzibile

- determinarea fluxului de numerar(cash-flow), fluxurile de numerar actualizate si calculul ratei interne de rentabilitate in cazul investitiilor

- indicatori financiari practicati in scopul sustinerii avantajelor proiectului propus sau a viabilitatii intreprinderii in urma masurilor de restructurare

- riscurile activitatii viitoare

Planul de afaceri este completat cu anexe si diagrame(desene sau planuri ale produselor sau obiectului de investitii, contracte, prospecte)

Forma juridica: societate agricola cu capital privat

Domeniul de activitate: producerea, industrializarea si comercializarea produselor agricole; prestari servicii – executari de lucrari agricole mecanizate

Scurt istoric: s-a infiintat in 1995 ca persoana juridica, functionand conform prevederilor Legii 36/91

Asezare: unitatea e situata in zona de campie si face parte din unitatea producatoare cu potential, participaand la aprovizionarea industriilor locale  (de morarit si panificatie)

Mijloace fixe existente

- constau din sediul societatii si parcul de masini agricole achizitionate in cea mai mare parte a lor dupa 1995

- avand in vedere durata scurta de folosire, acestea asigura indici calitativi de lucru, contribuind la cresterea productiei

      Traditional aceasta cultura a ocupat circa 30% din terenul arabil pe ultimii 10 ani , ponderea scazand sub 25%, scaderea relativ lenta a suprafetelor cultivate  si cresterea randamentelor a condus la cresterea substantiala a productiei totale. Astfel daca inaintea celui de-al doilea razboi mondial productia anuala era sub trei milioane tone, ea s-a dublat in anii ’70, atingand un maxim de sapte milioane tone inainte de 1990, regresia tehnologica, criza manageriala, si dificultatile de restructurare conducand la o importanta scadere a productiei dupa 1990. Intervalul 1990-1994 inregistreza scaderi ale productiei de 2,4 milioane tone fata de 1986-1990,respectiv de circa 32%, fiind de remarcat ca aceasta scadere se datoreaza numai in proportie de  30% scaderii suprafetelor si de peste 60% deteriorarii randamentelor. In perioada 1990-1993, Romania a fost importator net de grau ca apoi din 1995 sa revina cu o productie de peste 7,5 tone.

        Este cea mai importanta cultura din Romania manifestand in prezent o tendinta moderata de reducere a suprafetelor. Ocupand inainte de razboi peste 40% din terenul arabil, cultura ocupa acum circa 30%, scaderea suprafetelor, desi cu oscilatii in unele perioade, nu a infirmat valoarea culturii pentru Romania, care este data de randamentul relativ superior graului, de valoarea bivalenta de aliment si furaj, precum si de o tehnologie relativ simpla, pretabila la mecanizare, dar usor de substituit cu munca fizica umana. Evolutia randamentelor a marcat acelasi prag postbelic ca si in cazul graului, cand impactul noilor tehnologii a dublat performantele, declinul incepand din semidecada 1986-1990, cand scaderea cu circa 3 milioane tone a productiei s-a datorat in mod egal diminuarii randamentelor si scaderii suprafetelor, cultura ramanand totusi in perspectiva cea mai importanta cultura vegetala, nivelul de intensificare fiind relevat de faptul ca randamentele sunt de 2-2,4 ori decat in Uniunea Europeana.

        Ocupand inainte de razboi peste 70% din terenul arabil, inregistreaza astazi o tendinta de reducere a suprafetelor pana la 60%. Evaluarea in ansamblu al acestor produse, desi se face in Romania indirect inca prin insumarea cantitativa, evidentieaza o tendinta asemanatoare principalelor doua culturi care o determina: graul si porumbul, celelalte cereale orzul, orzoaica si ovazul, impreuna nu au depasit decat conjunctural 18% din suprafata culturilor. Productia inainte de primul razboi mondial de circa 8 milioane tone s-a dublat in anii ’70 evoluand dupa 1976 intre 18-20 milioane tone annual, scaderea din 1986-1990 fiind accentuata in perioada 1991-1994, cand media productiei anuale a coborat la 16 milioane tone.

       Principala cultura oleaginoasa s-a practicat inainte de r4azboi sporadic si nesemnificativ, acum ea acoperind o jumatate de milion hectare, productia totala depasind in general 700 mii tone anual, asiguramd populatiei o cantitate de circa 12 litri de ulei pe locuitor. In perioada analizata, practic randamentele s-au dublat, cultura ocupand un loc important in asolament, fiind tehnologizata convenabil, in prezent manifestandu-se o tendinta de mentinere a suprafetelor.

        Cultivata inainte de razboi, izolata in cateva bazine din zurul celor cinci fabrici de zahar existente cultura si-a marit de circa 10 ori suprafata avand tendinta sa asigure zaharul din consumatia interna, lucru practic neatins decat in proportie de 70%. Productia de 6milioane tone sfecla a fost depasita numai in 1976-1980, apoi regresia accentuata de dupa 1990 a condus la scaderea productiei care asigura sub 50% din necesarul de consum, desi cultura are conditii favorabile. Impedimentele extinderii pana la nivelul necesarului sunt date de integrarea insuficienta a producatorilor, dificultati de mecanizare si un management mediocru la nivelul intregii filiere.